Ştiţi de ce barza aduce copiii?
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 26 iulie 2018, 18:00 / actualizat: 26 iulie 2018, 19:57
Barza este asociată adesea cu nou-născuţii. Imaginea ei se regăseşte pe felicitări adresate viitoarelor mame, dar şi pe hăinuţe sau pături destinate copiilor. Barza aducătoare de copii este prezentă atât în filmele moderne de animaţie, cât şi în miturile şi legendele care sunt alături de noi de câteva sute de ani.
Este foarte greu să se stabilească o origine clară a acestui mit. Pasărea ducând în cioc un nou-născut este prezentă la multe culturi din Europa, America sau Asia. Povestea e mereu cam aceeaşi, prezentând cea mai importantă trăsătură atribuită păsării care transportă.
„Berzele sunt păsări de dimensiuni mari. În plus mai sunt şi albe, ceea ce simbolizează puritate”, explică Rachel Warren Chadd, în cartea ei intitulată Birds: Myth, Lore and Legend. Cuiburile lor impozante se situează aproape de locuinţele oamenilor, iar comportamentul lor de părinţi este unul exemplar.
Există o legendă cunoscută în Antichitate, având-o în centru pe Hera, soţia lui Zeus. Fiind geloasă pe regina Gerana, cu care Zeus avea o aventură, Hera şi-a transformat rivala într-o barză. Gerana a încercat să se răzbune, furând copiii Herei. Vechii greci o înfăţişau adesea pe Gerana sub formă de barză care străbate cerul ducând copiii furaţi.
Mitul se regăseşte şi în Egiptul antic, unde barza era un simbol al naşterii şi al reînnoirii lumii. Sufletul omului era zugrăvit ca având formă de barză. Iar reîntoarcerea periodică a berzei era un semn al faptului că sufletul omului poate renaşte. Totuşi, nu toţi cercetătorii sunt de părere că imaginea în chestiune era chiar o barză.
Cercetătorul britanic Paul Quinn e de părere că legătura dintre berze şi nou-născuţi rezultă dintr-o confuzie privind speciile de păsări. „Consider că barza ducând un copil în cioc şi îngrijirea maternă se leagă de faptul că pelicanul şi barza s-au confundat în conştiinţa colectivă”, spune Quinn. În textele scriitorilor din Evul Mediu pelicanul alb şi maiestuos era asociat cu catolicismul, cu învierea a doua şi cu educarea tinerilor. Cândva în secolele care au trecut, în cultura populară pelicanul a fost înlocuit cu barza, care i-a preluat şi atribuţiile.
Oricare ar fi originea mitului, istoricii sunt de acord că legenda berzei aducătoare de copii a apărut mai întâi în ţările din nordul Europei, cel mai probabil în Germania şi Norvegia. În aceste ţări căsătoriile se oficiau în perioada solstiţiului de vară (21 iunie). Era o sărbătoare a căsniciei şi a fertilităţii, multe femei rămâneau însărcinate în jurul acestei date. Cu 9 luni mai târziu – adică în luna martie -, când berzele se întorceau la cuiburile lor, se năşteau mulţi copii. Astfel a fost conectat ciclul naturii de credinţele populare.
În mitologia scandinavă berzele simbolizează puritatea şi valorile familiei, bazându-se pe convingerea – inexactă – că ar fi monogame. În Germania, Olanda şi ţările Europei de Est, un cuib de barză pe acoperiş înseamnă noroc pentru toţi cei care locuiesc în acea casă.
Aproape aceeaşi legendă a apărut şi în America de Nord. Warren Chadd spune: „Este foarte interesant că povestea berzei care aduce copii este prezentă şi la indienii huroni. Doar că în cazul lor este vorba de o barză de pădure, în locul celei albe cunoscută în Europa.” Berzele aduc copii în toate comunităţile unde aceste păsări intră în contact cu oamenii.
Berzele au căpătat aripi noi în secolul al XIX-lea, odată cu apariţia unei poveşti scrise de Hans Christian Andersen. Berzele lui Andersen pescuiesc copiii adormiţi din apa unui lac şi îi duc la familiile care s-au făcut vrednice de a avea încă un copil. Povestea lui avea însă şi o parte întunecată: copiii obraznici şi nerecunoscători primeau din partea berzelor un frăţior mort. „Povestea avea aici un rol moralizator, menit să-i înveţe pe copii un comportament potrivit. Tot odată era perfectă pentru a preîntâmpina întrebările despre cum se fac copiii, un subiect tabu pe vremea lui Andersen”, spune Paul Quinn.
Acest rol al poveştilor a fost bine venit şi în perioada victoriană a Marii Britanii. Prin poveştile cu barza, era ascuns de copii subiectul sexualităţii şi al naşterii.
Cu toate că naşterea se discută mai deschis cu copiii din ziua de azi, mulţi nu renunţă de tot la poveştile cu barza. Personificarea animalelor a stat la baza multor poveşti; şi dincolo de toate, oamenilor le plac în continuare poveştile bune.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
