Urşii polari, „refugiaţi climatici”
Ursul polar, cea mai mare dintre speciile de urşi şi un prădător de temut, este animalul-simbol al schimbării climei, şi asta din motive întemeiate: dacă cele mai multe specii ameninţate, precum rinocerii, sunt victimele unor ameninţări localizate clar cum ar fi braconajul sau acapararea de teritoriu de către oameni, ursul polar este ameninţat cel mai mult de emisiile globale de gaze cu efect de seră.
Articol editat de , 23 decembrie 2016, 15:00
Ursul polar este practic proiectat pentru a converti grăsimea de focă în izolaţie şi carne. Cântărind până la 680 de kilograme, animalul a supravieţuit mileniilor pândind la marginea calotei de gheaţă ce acoperă mările arctice în aşteptarea focilor care ies din când în când la suprafaţă să respire. Cum încălzirea în regiunea arctică este două ori mai rapidă decât oriunde altundeva pe glob şi cum gheaţa pare să fie într-o permanentă retragere, urşii au rămas eşuaţi pe uscat, căutând cu disperare ceva de mâncare.
Anul acesta situaţia a fost cu deosebire gravă. Îngheţul a venit târziu; întinderea calotei arctice de gheaţă a fost în acest noiembrie mai mică decât în oricare alt noiembrie anterior. Unele părţi ale Golfului Hudson, ale cărui pante vestice erau cândva căminul a 1.200 de urşi polari, mai erau încă neîngheţate la sfârşitul lui noiembrie.
Acum, unii urşi polari, deveniţi „refugiaţi climatici”, au dat năvală în localitatea Kaktovik din Alaska, pentru a mânca resturi de pe scheletele abandonate aici de vânătorii de balene. Refugiul a adus turişti la Kaktovik, dornici să vadă cu ochii lor urşii.
Pentru oamenii de ştiinţă, aceşti urşi slabi şi flămânzi sunt un semn că specia este în pericol. Pentru cei care neagă schimbarea climei, ei sunt dovada că urşii se adaptează numai bine. Numărul lor exact este într-adevăr greu de aflat, având în vedere sărăcia informaţiilor despre o specie care trăieşte într-o zonă atât de greu accesibilă. Dar pentru oamenii de ştiinţă care privesc urşii la Kaktovik, nu este nici o urmă de îndoială că urşii nu curăţă oasele de balenă pentru că aşa vor ei. Ei sunt acolo pentru că habitatul lor natural este în declin, o soartă care-i aşteaptă de asemenea pe nenumăraţi alţi urşi.
RADOR
