Incredibil! Te duci la spălătorie şi ieşi “avariat” la cap
Miercuri după masă am decis să îmi spăl maşina. Nu am o spălătorie preferată unde mă duc, iar azi având treabă în zona Agenţiei de Mediu, aleg să las maşina la spălătoria din vecinătatea instituţiei, peste drum.
Articol editat de Carmen Sas, 20 ianuarie 2016, 16:50 / actualizat: 22 ianuarie 2016, 9:32
Intru relaxată. Mă îndrumă angajaţii unde să pun maşina şi îmi fac semn să intru cu ea în prima boxă. Parchez, băieţii închid uşa de la boxă, iar eu ies din maşină. Las cheia şi întreb pe unde să ies din boxă. Un tânăr îmi arată direcţia către o uşă improvizată, care nU avea clanţă.
Zice tipu: Trageţi de sârma aia!
Trag de sârmă, se deschide aşa zisa uşă şi… buff! Dau cu capul în suportul de lacăt din exteriorul “uşii”, suport din fier masiv. În imagine puteţi vedea despre ce vorbesc.
Ce bine că nu era amplasat câţiva centimetri mai jos, că îmi scoteam ochiul, cu siguranţă.
De durere strig şi mă vaiet de câteva ori. Tânărul căruia i-am predat maşina, se apropie de mine dar nu mă întreabă daca sunt bine.
Ba mai mult, îl întreb eu disperată dacă nu mi-am spart capul. El… nimic, nicio reacţie. Îi arăt lovitura şi îşi dă ochii peste cap. Probabil realiza că nu e tocmai ok ce s-a întâmplat. Mă ajută să ies deschizându-mi “uşa” ca un gentleman şi, pentru că nu îmi văzusem rana, plec liniştită cu mâna în frunte, apăsând rana, spre locul unde aveam ceva de rezolvat. După câteva minute încep să sângerez. Nu e nicio problemă, zic eu. Nu e ca şi cum nu m-am mai lovit la cap niciodată.
Îmi oferă primul ajutor prietena mea, cu care m-am întâlnit, şi după alte câteva minute, începe durerea de cap. Din nou, nicio problemă. Ştiu că dacă nu am alte stări de rău, înseamnă că nu e atât de grav.
Dacă nu e atât de gravă rana, e gravă situaţia prin care am trecut. După o oră mă întorc după maşină dar înainte de a lua cheia, am făcut poză mai îndeaproape la suportul de lacăt din fier în care mă lovisem.
Constat cu uimire că au rămas imprimate acolo pielea şi câteva firişoare de păr. Incredibil!
Mă duc să iau cheia şi zice tipu’ de la casa de marcat:
“28 de lei”
Eu: Mai trebuie să mai şi plătesc după ce avarie mi-aţi provocat din cauza condiţiilor precare de aici?
El îmi răspunde cu nonşalanţă: Faceţi de vreţi!
Sun patronul spălătoriei, îi explic ce s-a întâmplat şi în glumă, îi spun că ar fi drăguţ ca măcar să nu fiu taxată pentru spălatul maşinii, dacă tot m-am lovit la cap în incinta spălătoriei. 😉 Cer înţelegere, doar atât, iar el îmi spune că vrea să vorbească cu băiatul de la casa de marcat.
Nicio problemă! Aştept. Discută câteva minute, menţionez că pe telefonul meu a decurs conversaţia, după care tipul îmi dă cheia şi zice că nu mai trebuie să plătesc şi că am un cadou din partea lor.
Ghiciţi ce? Un odorizant de maşină de 5 lei. Cu siguranţă era în loc de SCUZE.
Trag un semnal de alarmă şi propun ca toţi cei care mergeţi acolo, să aveţi grijă pe ce uşă ieşiţi din boxă. Ah, scuzaţi, alta nu este! Doar cea pe care am ieşit eu “avariată” la cap.
Mulţumesc!… şi cu ironie vă mai spun … jos pălăria!
Corina Gliguţa
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
