Ambalajele şi Crăciunul

Deşi majoritatea cadourilor de Crăciun ce sunt oferite azi sunt împachetate, nu aşa au stat lucrurile întotdeauna.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 24 decembrie 2014, 07:00 / actualizat: 25 decembrie 2014, 13:29

În secolul al XIX-lea, darurile erau aşezate sub pom, agăţate de ramurile lui sau puse grămadă pe masă.

Copiii erau ţinuţi departe de încăperea în care se împodobea bradul în seara de Ajun, iar când li se dăsea voie să intre, vedeau pomul şi darurile neambalate.

În ţările scandinave, cadourile erau azvârlite în casă după ce un necunoscut bătea la uşă. Abia spre sfârţitul secolului, ambalarea darurilor a devenit obişnuinţă.

Hârtia de ambalaj pentru cadouri era de obicei fină, subţire şi colorată, dar iniţial ambalarea nu se reducea doar la împachetarea unui cadou. O creativitate deosebită era implicată în imaginarea unor noi modalităţi de prezentare a cadourilor.

În acest sens exista ,,bulgărele de zăpadă al zânelor”: darurile erau mai întâi împachetate hârtie şi apoi înfăşurate în vată de bumbac; alte daruri daruri se adăugau pe măsură ce vata era rulată, păstrându-se pe cât posibil forma rotundă. Când totul era astfel ambalat, pachetul, care semăna cu un bulgăre uriaş de zăpadă, era legat cu sfoară. O altă metodă ingenioasă de ambalare era ,,puţul magic”: o cutie suficient de mare cât să încapă în ea un copil. Aceasta era vopsită astfel încât să semene cu o fântână. Copilul scotea darurile din cutie folosindu-se de o găletuşă.

Unul dintre cele mai vechi trucuri, practiacte în cele mai multe ţări, este cutia foarte mare; când o deschizi, aceasta dă la iveală una mai mică, apoi alta şi mai mică şi aşa mai departe, până găseşti cadoul în cutia cea mai mică– plictisitor pentru destinatar dar amuzant pentru cel care oferă cadoul.

Gerry Bowler, Enciclopedia Crăciunului