Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!
Se împlinesc 25 de ani de la trecerea în nefiinţă a părintelui Arsenie Boca. La 28 noiembrie, este comemorat fostul stareţ al mănăstirii de la Prislop, una dintre figurile importante ale ortodoxiei româneşti, Arsenie Boca. Mănăstirea Prislop a devenit cel mai important loc de pelerinaj pentru toţi creştinii din România.
Articol editat de , 28 noiembrie 2014, 20:01 / actualizat: 29 noiembrie 2014, 15:23
Oamenii vin la mormântul Părintelui Arsenie Boca chemaţi de Dumnezeu. De asta trebuie să ţineţi seama. Înainte de 1989 oamenii erau duşi cu forţa la adunările de 1 Mai sau 23 August, aici însă oamenii vin ei, pentru că simt că aici este ceva dumnezeiesc. Acest lucru trebuie să se reţină. Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc.( părintele arhimandrit profesor Vasile Prescure, care slujeşte la Mănăstirea Prislop)
Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 în localitatea Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara. Între 1929 şi 1933 urmează cursurile Academiei Teologice din Sibiu şi Institutul de Belle Arte din București, frecventând în paralel cursuri de medicină.
În 1940 a intrat în monahism la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus, unde a fost preot şi stareţ. Din noiembrie 1948 a fost transferat la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, până în mai 1959, când a fost scos pe nedrept din mănăstire în timpul prigoanei comuniste.
Părintele a fost binecuvântat de Dumnezeu cu daruri duhovniceşti care nu se dau oricui. Fiind în Sfântul Munte, Părintele s-a rugat Mântuitorului Hristos să poată întâlni un călugăr de la care să primească sfaturi duhovniceşti, dar, printr-o rânduială dumnezeiască, nu a primit răspunsul aşteptat. A făcut atunci rugăciuni şi către Maica Domnului şi Dânsa i s-a arătat, l-a luat de mână şi l-a urcat pe vârful Muntelui Athos, într-un loc prăpăstios, mergând pe o cărare atât de strâmtă încât abia puteai pune piciorul. Au ajuns apoi într-un loc mai larg, unde Maica Domnului l-a înfăţişat Sfântului Serafim de Sarov (1759-1833), după care s-a făcut nevăzută. (părintele arhimandrit Vasile Prescure)
Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două. Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de-a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte. (Părintele Arsenie Boca)
stiri.tvr.ro, voceatransilvaniei.ro
