Un cercetător luptă de peste 25 de ani pentru salvarea aspretelui

Un pește considerat dispărut a ajuns la un pas de extincție.

Articol editat de cristina.rusu, 29 octombrie 2026, 12:14

Unul dintre cei mai rari pești de apă dulce din Europa mai trăiește pe o porțiune de numai 450 de metri dintr-un râu din județul Argeș.

Aspretele, o specie care exista încă din vremea dinozaurilor, a fost considerat dispărut, dar a fost descoperit din nou în râul Vâlsan. Astăzi, supraviețuirea sa este din nou în pericol. Printre oamenii de știință care încearcă să împiedice dispariția acestui pește se află conf. univ. dr. Ilie Telcean, de la Universitatea din Oradea, care lucrează de peste un sfert de secol pentru protejarea speciei.

Aspretele (Romanichthys valsanicola) este o specie rară, întâlnită în mod natural numai în România. Deși a trecut prin mii de ani de schimbări ale mediului, motivele pentru care a reușit să supraviețuiască rămân, în parte, necunoscute. Nici astăzi, specialiștii nu pot spune cu exactitate cum se hrănește și nici nu pot deosebi întotdeauna masculii de femele. Cu atât mai mult, fiecare exemplar are o importanță deosebită pentru viitorul speciei.

Conf. univ. dr. Ilie Telcean, cadru didactic în Departamentul de Biologie al Facultății de Informatică și Științe din cadrul Universității din Oradea, a fost implicat în eforturile de salvare a acestui pește încă din perioada în care mulți îl considerau dispărut.

„Atunci se considera că aspretele a dispărut. Am făcut parte din echipa proiectului LIFE care a căutat și a găsit acest pește pe râul Vâlsan”, relatează universitarul orădean. „A fost o minune, un succes al echipei științifice de atunci”, adaugă el.

Aproximativ 180 de exemplare, izolate pe doar 450 de metri de râu

În prezent, supraviețuirea aspretelui depinde de un sector foarte mic al râului Vâlsan, din județul Argeș. Pe o lungime de numai 450 de metri se află întreaga populație cunoscută a speciei. Specialiștii estimează că ar exista în jur de 180 de exemplare, însă numărul exact nu este cunoscut.

De cinci ani, cercetătorii urmăresc evoluția populației și încearcă să afle dacă măsurile de protecție dau rezultate. Datele arată că numărul peștilor a crescut în acest interval. Cu toate acestea, pericolul dispariției nu a trecut.

„Numărul de aspreți a crescut în acest interval de timp, însă suntem departe de a putea spune că specia nu mai e în pericol”, avertizează universitarul orădean.

Problema principală este spațiul foarte mic în care trăiește peștele. O poluare, o schimbare a debitului râului sau o intervenție a oamenilor ar putea afecta rapid întreaga populație. În plus, specia nu are, în prezent, alte habitate cunoscute în care să se poată retrage dacă mediul în care trăiește acum devine nepotrivit.

„Sunt multe exemplare într-o porțiune mică de râu, iar acest fapt reprezintă un pericol pentru asprete. Fiind atât de mic, habitatul poate fi oricând afectat de o poluare, de fluctuații ale debitului, de intervenția antropică… Și, din păcate, nu avem habitate de rezervă”, mai spune conf. univ. dr. Ilie Telcean.

Conf. univ. dr. Ilie Telcean

Din acest motiv, ihtiologii, specialiștii care studiază peștii, caută și alte locuri în care aspretele ar putea trăi în condiții potrivite. Identificarea unor astfel de zone ar putea oferi speciei o șansă în plus în cazul în care habitatul actual ar fi afectat.

Un sanctuar pentru peștele care nu mai are unde să se refugieze

Salvarea aspretelui a devenit și obiectivul unei echipe coordonate de alpinistul și conservaționistul Alex Găvan. Universitarul orădean face parte din acest grup, prin Fundația „Centura Verde”, alături de mai multe organizații, printre care și Aqua Crisius din Oradea.

Proiectul urmărește amenajarea unui centru special pentru protejarea și studierea speciei. Planul prevede crearea unui spațiu în care aspretele să poată trăi în condiții cât mai apropiate de cele din natură. O parte amenajată a râului Vâlsan ar putea deveni un refugiu pentru pește și un loc în care cercetătorii să urmărească mai ușor evoluția populației.

„Ar fi un centru de cercetare în toată puterea cuvântului. Se are în vedere crearea unor condiții aproape naturale în care aspretele să fie protejat. Un braț amenajat al râului Vâlsan, care ar reproduce condiții aproape identic naturale de locuire, ar putea să devină un adevărat sanctuar al acestei specii. Aici aspretele ar putea fi monitorizat, hrănit, înmulțit… Centrul ar urma să beneficieze de laboratoare și o sală de conferințe”, explică cercetătorul Universității din Oradea.

Ilie Telcean participă inclusiv la proiectarea habitatului artificial. Acesta ar urma să le ofere specialiștilor posibilitatea de a observa comportamentul peștilor, de a le asigura hrana și de a sprijini înmulțirea lor. Laboratoarele și sala de conferințe ar permite, totodată, desfășurarea unor activități de cercetare și schimbul de informații între oamenii de știință.

Pentru cercetătorii implicați, proiectul are o importanță care depășește protejarea unei singure specii. Dispariția aspretelui ar însemna și pierderea unei părți importante din biodiversitatea României.

„Din perspectiva păstrării biodiversității, discutăm despre un proiect vizibil și de interes, datorită importanței acestei specii. Noi, cercetătorii, suntem, în continuare, îngrijorați pentru viitorul aspretelui, o specie care merită să fie mult mai bine analizată și cunoscută”, afirmă conf. univ. dr. Ilie Telcean, de la Universitatea din Oradea.

Un prag de beton și poluarea amenință singura populație cunoscută

Pericolele din râul Vâlsan nu sunt doar ipotetice. În urma verificărilor din toamna acestui an, Alex Găvan a atras atenția asupra a două probleme care pun în pericol populația de aspreți.

Pe de o parte, un prag de beton împiedică peștii să treacă mai departe. Pe de altă parte, o stație de epurare afectează râul printr-o poluare constantă. În aceste condiții, aspretele rămâne blocat într-un spațiu restrâns, fără posibilitatea de a se retrage într-o altă zonă dacă mediul se degradează.

Alex Găvan, inițiatorul proiectului „Aspretele Trăiește”, avertizează că timpul pentru salvarea speciei este limitat. Măsurile de protecție trebuie luate înainte ca problemele din habitat să ducă la dispariția peștelui.

„Soluții există – consideră alpinistul care a inițiat proiectul „Aspretele Trăiește” – dar e o cursă contracronometru. Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”.

Mesajul său vine în contextul în care întreaga populație cunoscută trăiește pe un sector de râu care poate fi afectat de poluare sau de schimbările produse de activitățile umane. În lipsa unor habitate alternative, orice problemă majoră ar putea avea urmări grave pentru specie.

Universități din trei țări, chemate să participe la salvarea aspretelui

Proiectul de protejare a aspretelui este realizat de Fundația „Centura Verde” și beneficiază de sprijinul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și al Administrației Prezidențiale, prin Departamentul Climă și Sustenabilitate.

Planul ar putea primi și o susținere importantă din partea Uniunii Europene. Dacă va fi aprobat de Comisia Europeană, proiectul „LIFE ASPRETE” va reuni instituții și specialiști cu experiență în cercetare și conservarea naturii.

Printre viitorii parteneri se numără Universitatea de Resurse Naturale și Științe ale Vieții din Viena (BOKU), Universitatea Maghiară de Agricultură și Științe ale Vieții (MATE) și fundația olandeză SensingClues. La proiect ar urma să participe și consultanți din Franța, Germania și România.

Implicarea acestor instituții ar putea contribui la dezvoltarea unor metode mai bune de cercetare și protecție. Obiectivul este ca aspretele să nu mai depindă exclusiv de porțiunea restrânsă din Vâlsan în care trăiește în prezent și să beneficieze de condiții care să-i permită supraviețuirea pe termen lung.

Descoperit în 1956, aspretele este pe cale să dispară

Aspretele a fost descoperit în anul 1956 și este o specie endemică în România, ceea ce înseamnă că trăiește în mod natural doar pe teritoriul țării noastre. În trecut, peștele putea fi găsit atât în râul Argeș, cât și în Râul Doamnei. Astăzi, singura populație cunoscută se află în râul Vâlsan, în județul Argeș.

Specia este clasificată drept „critic periclitată” și figurează pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Această încadrare arată că riscul dispariției este extrem de ridicat și că sunt necesare măsuri urgente de protecție.

Sectorul în care mai trăiește aspretele se află într-o zonă protejată, inclusă în situl Natura 2000 și în Rezervația Naturală Valea Vâlsanului. Cu toate acestea, statutul de protecție nu a eliminat amenințările legate de poluare, de modificarea debitului râului și de intervențiile oamenilor.

Deși specia a supraviețuit din vremea dinozaurilor și a fost găsită din nou după ce fusese considerată dispărută, viitorul ei rămâne nesigur. Cercetătorii, organizațiile de mediu și instituțiile implicate încearcă acum să găsească soluții înainte ca aspretele să dispară definitiv.

Pentru conf. univ. dr. Ilie Telcean și ceilalți specialiști implicați, miza este clară: protejarea unui pește unic, a cărui existență depinde de un spațiu foarte mic și de măsuri concrete de conservare. Crearea unui sanctuar, găsirea unor habitate alternative și reducerea pericolelor din râul Vâlsan ar putea face diferența dintre supraviețuirea speciei și dispariția ei pentru totdeauna.

Crina Dobocan

Foto: UO

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.