Prima pagină » Reportaje » Bologa și Vlădeasa – ecoul unei cetăți, glasul unui munte

Bologa și Vlădeasa – ecoul unei cetăți, glasul unui munte

Am lăsat asfaltul Clujului și am plecat în căutarea unor zone din Ardeal pe care să le putem vizita într-o singură zi. Ne-am propus să descoperim cetăți uitate, locuri pitorești, trasee ascunse despre care să spunem că a meritat să ieșim din casă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 iulie 2026, 00:00

Știți cumva care este cel mai înalt vârf din județul Cluj?

– Nu.
– Nu știu, nu știu.
– Nu știu.
– Habar n-am.
– Nu.
– Nu știu.

Știți cumva care este cel mai înalt vârf din județul Cluj?

– Vlădeasa, altceva nu știu.
– Cred că Vlădeasa, nu știu.
– Vlădeasa.

Știți care e cel mai înalt vârf din județul Cluj?

– Da, da, Vlădeasa.

Vârful Vlădeasa (priveliște)

Asta era! Vârful Vlădeasa e cel mai înalt punct din județul Cluj. Acolo vom merge, să admirăm peisajele care ni se arată de la 1836 de metri altitudine.

Pornim de la Cluj, trecem de Huedin, iar la Bologa virăm stânga, pe drumul județean. Ne oprim mai întâi la cetatea medievală, a cărei poveste ne-o spune istoricul Vladimir Bogosavlievici:

– Cetatea Bologa apare în documente în 1309-1319. Un sprijit deosebit a dat regele Carol Robert de Anjou pentru că era un drum comercial, strategic, care venea de la Oradea, trecea prin Bologa, Cluj, Bistrița și Moldova. Importanța ei crește odată cu secolul al XVII-lea, când Bihorul și Oradea au fost transformate în pașalâc de turci și cetatea devine cetate de graniță.

Cetatea Bologa

Acum 300 de ani, cetatea a fost cucerită și distrusă, fiind restaurată abia în 2020. Vladimir Bogosavlievici ne arată contextul în care a decăzut fortificația medievală de la Bologa:

– Cetatea a fost distrusă în timpul războaielor curuților, cu lobonții în timpul lui Francis Dacoții al II-lea. Lobonții care au cumpărat-o au distrus cetatea. Treptat, treptat ea s-a degradat, în timp n-a mai avut o funcțiune clară, mai ales după secolul XVIII-lea.

Cetatea Bologa

De la cetate, urmăm o cărare care coboară dealul prin partea opusă de unde am urcat, trece printre gardurile a două proprietăți și ne scoate la moara de apă, unde am găsit-o pe Florica Gerar:

Bună ziua!

– Bună ziua!

Asta este celebra moară de apă din Dologa?

– Da, asta este.

Mă bucur că am găsit pe cineva pentru că am doi saci de porumb de măcinat.

– Aaa, din păcate amu nu mai măcină, numai pentru turism îi moara. Moara e foarte veche. Io-s a cincea generație, dar socrul meu, el foarte mult o măcinat. Pe vremea lui Ceaușescu, săteau aici câte două zile și două nopți la rând să măcine. Amu s-a făcut un mic muzeu din ea, dar foarte multă lume ne caută.

Am lăsat în urmă Bologa și am urmat drumul asfaltat care ne duce la Rogojel și apoi, mai departe, până la 100 de metri de Cabana Vlădeasa, unde vrem, nu vrem, renunțăm la mașină.

Cu ghetele-n în picioare, o geacă de ploaie în rucsac și o sticlă cu apă la noi, suntem pregățiți să pornim spre vârf.

Calm! Nu ne zorește nimeni, așa că începem drumeția cu un mic popas. Ne oprim la cabană, să-i dăm binețe Iustinei Potra:

cabana Vlădeasa

Cioc cioc!

– Daaa, pentru tătă lumea-i deschisă ușa noastră. Io-s aice tot timpul.

Și vin turiști?

– Da. În weekend în jur de 200 de personae, cam vin.

Cei care vin urcă și până sus?

– Da, fac circuitul. Mărg până la 1800 și pe urmă coboră la Pietrile Albe și vin iară inspre cabană. Aici îi așteptăm cu o ciorbă caldă, cu gogoși, cu plăcinte, cu clătite.

Lângă Cabana Vlădeasa e și punctul Salvamont, unde puteți afla de la băieți cele mai sigure informații despre starea traseelor, despre eventualele obstacole sau despre starea vremii, lucruri esențiale când porniți pe munte.

L-am găsit acolo pe Zoli, care tocmai intrase în tură:

Putem să urcăm pe Vlădeasa, ce zice vremea, ne lasă?

– Da, e vreme bună, un pic e răcoare, e vânt, dar se poate. Dacă faceți tot traseul circuitul Vlădeasa-Bulina Roșie, durează 4-5 ore, diferență de nivel 500 de metri, nu e foarte greu.

E perfect pentru cei care vor să se obișnuiască cu traseele pe munte.

– Foarte bun, chiar recomandăm, că-i traseul destul de ușor.

Și-acum, o luăm la pas spre Vârful Vlădeasa. Cam după o jumătate de oră de urcuș, mi-am adus aminte că drumețiile pe munte nu seamănă cu plimbările prin parc:

traseul spre Vlădeasa

Două minute pauză se poate?

– Sigur!

De ce n-ați pornit instalația de cablu, că ajungeam mai repede și nu oboseam, huh, nu oboseam așa tare?

– Din păcate, instalația nu a mai ajuns să i se pună cablu, deși a fost gândită inițial o pârtie aici pe Vlădeasa.

Dar traseul acesta, huuh, de la cabana turistică și până pe creastă, cred că este partea cea mai solicitantă, nu?

– Așa este. Este singura porțiune a traseului pe care urcăm. Panta, până ajungem în creasta principală a Vlădesei, durează în jur de o oră, o oră un pic, la pas relaxat. Apoi, până pe vârf, este un traseu care e accesibil și familiilor și cei care nu sunt neapărat în formă și se poate face fără nicio problemă.

Uitasem să vă spun: Simona de la Salvamont tocmai pleca în patrulare pe munte, așa că drumul până pe vârf l-am făcut împreună. După două ore de mers, eram pe acoperișul Clujului și am primit toate informațiile despre panorama pe care ți-o oferă Vârful Vlădeasa:

LACUL FLOROIU VF VLADEASA

Suntem pe vârf, ce se vede, ce lac este?

– Se vede coada lacului Floroiu de pe Valea Draganului.

Și restul? Ce este în jur?

– În zare vedem Muntele Mare.

Muntele Mare e cel mai depărtat.

– Exact, cu marele lui platou de pe vârf. Apoi vedem pârtile de la Mărișel. Casele care se văd în depărtare sunt casele din Beliș și apoi mai sus pe culmi se vede și Măguri Răcătău. Dacă continuăm numai un pic mai departe pe creastă putem vedea vârful Bihor, putem vedea toate vârfurile care merg către Vărășoaia și Padiș și către Stâna de Vale. Oferă o panoramă foarte frumoasă vârful Vlădeasa.

Am aruncat o privire și spre stația meteo aflată chiar pe platoul din vârf și ne-am minunat cât de repede a fost reconstruită după incendiul din iunie 2025.

stația meteo

Tot aici ne-am despărțit de Simona, care și-a continuat patrularea spre Pietrele Albe, noi hotărând să ne întoarcem la mașină pe traseul pe care am și urcat. Nu înainte de a o întreba și despre urși, cel mai popular subiect al drumeților care ajung ceva mai mai rar pe munte:

– Sunt urși. Este un habitat în masivul Vlădeasa pe care ei îl ocupă. În schimb, în contrast cu ce vedem la televizor pe Transfăgărășan și în zona Brașovului, aici, în Apuseni, urșii nu reprezintă o problemă pentru turiști.
Ei nu au un comportament atipic. Pur și simplu ca orice animal sălbatic, ursul când ne aude, când ne vede, se retrage și își vede de treaba lui. Puțin zgomot, rămânem pe traseele turistice și încercăm să nu mergem singuri. Când suntem mai mulți, prezența ne-o face mai bine simțită, animalele ne aud, ne simt și își văd de treaba lor.

Afinișul și jnepenișul sunt vegetația dominantă pe traseul de creastă.

JNEPENISUL DE PE CREASTA

Nu fiți invidioși, pentru că n-am mâncat prea multe afine. Ne-o luaseră înainte culegătorii de fructe, prezenți pe munte până spre mijlocul lunii septembrie.