Prima pagină » Reportaje » Comoara din Defileul Crișului vegheată de castelul poetului

Comoara din Defileul Crișului vegheată de castelul poetului

Am lăsat asfaltul Clujului și am plecat în căutarea unor zone din Ardeal pe care să le putem vizita într-o singură zi. Ne-am propus să descoperim cetăți uitate, locuri pitorești, trasee ascunse despre care să spunem că a meritat să ieșim din casă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 18 iulie 2026, 00:00

Căldură mare, mon cher, cum ar spune nenea Iancu.

La 31 de grade la umbră, recomandarea perfectă ar fi răcorirea naturală. Indicat cu ghete în picioare, nu cu adidași. Oricum, exclus sandale sau șlapi, pentru că mergem pe o cărare, prin pădure și intrăm în peșteră.

traseul spre pestera Vadu Crisului

Pornim spre Oradea… și facem o pauză la Muzeul Goga de la Ciucea, acolo unde era oprire obligatorie, dacă ne era în drum, în excursiile cu clasa:

-Bună Ziua! Ne primiți aici, la dumneavoastră, puțin? Putem vizita?

-Bună ziua! Sigur că da! Dar, din păcate, este închis muzeul și nu se poate vizita.

-Și când să venim?

-Păi, noi sperăăăm că peste vreo doi ani de zile va fi terminată lucrarea, pentru că se restaurează.

Castelul Goga din Ciucea

Întreg domeniul Goga de la Ciucea va fi modernizat cu bani europeni. Custodele Cătălin Brudașcă ne spune cum va arăta muzeul după redeschidere.

Vizitatorii vor putea vedea un muzeu nou restaurat, cele șapte clădiri incluse în proiectul de restaurare vor fi toate accesibile publicului. Totodată, modernizarea include atat întreg parcul domeniului cât și teatrul de vară. Și în acest teatru de vară se vor organiza evenimente culturale.

teatrul de vara Ciucea

Inclusiv mausoleul în care odihnesc Octavian și Veturia Goga va fi restaurat, alături de scările care urcă spre el. Cătălin Brudașcă povestește că numărul de trepte are legătură cu “poetul pătimirii noastre”, cum e numit Octavian Goga.

De la baza Casei Albe până la baza mausoleului sunt 81 de trepte. Aceste 81 de trepte semnifică anul în care Octavian Goga s-a născut: 1881. Din aleea pe care se face accesul auto până la baza mausoleului sunt 57 de trepte, câți ani a trăit Octavian Goga, iar din fața clădirii Castel sunt 38 de trepte, reprezentând anul în care Octavian Goga a decedat: 1938.

mausoleul Goga

Dacă tot am ajuns la Muzeul Goga, era păcat să nu vizităm și mănăstirea, cu a ei bisericuță din lemn.

În prag ne aștepta maica Inocentia. La mijlocul anilor ’90 a venit de la Mănăstirea Agapia pentru o lună, dar n-a mai plecat de aici:

-Doamne ajută, măicuță!

-Doamne ajută!

-Foarte frumoasă mănăstirea! Și așezarea ei.

-Cum să nu fie? A știut Goga ce să aleagă.

-De când sunteți aici?

-Aici sunt din 1997. Venisem să mă ocup puțin de organizarea mănăstirii. Acum suntem cinci măicuțe. Ne vizitează turiști, pelerini cu grupuri organizate…

-Și ce-i impresionează cel mai mult?

-În primul rând liniștea. Locul frumos și diferit față de ce-și închipuie fiecare ca e aici, când trece pe drumul european. Presupun că astea.

biserica mănăstirii

Am lăsat în urmă Ciucea și domeniul Goga, cu gândul că ne vom întoarce când se va redeschide muzeul.

La Topa de Criș am făcut dreapta și am mai mers până în parcarea de unde începe cărarea spre Peștera Vadu Crișului.

O drumeție de 15 minute pentru unii, o oră pentru alții, depinde de cum vi-i pasul și condiția fizică.

cărarea spre peșteră

La capătul drumului, vechea cabană turistică, acum în totalitate modernizată, întâmpină turiștii.

Cioc, cioc, cioc! Am bătut de câteva ori în ușă, dar n-a răspuns nimeni:

-Bună ziuaaa! Nu e nimeni?

Ma gândeam să beau un suc, o apă, ceva.

Ciocănesc iar în ușă:

-E închis? Se vede că n-am noroc. Cabană frumoasă, modernizată, dar închisă.

Încă câțiva metri și am ajuns la peșteră. În căsuța ghidului, tanti de la bilete ne-a lămurit de ce, deocamdată, cabana e închisă:

-Nu pot să beau un suc, o apă, o cafea la cabană?

-Ooooo, aici nu! Vedeți, cladirea construită în 1903 e un centru de informare turistică. A fost modernizată cu fonduri europene, iar cinci ani trebuie să-și păstreze destinația.

cabana Vadu Crișului

-Pe lângă peșteră, aici mai e și o cascadă?

-Este, este! Vă întoarceți spre cabană, treceți podul peste pârâul care iese din peșteră, coborâți pe o potecă veniți un pic în amonte și ajungeți la baza cascadei făcute de pârâu.

-Ce înălțime are cascada?

-Nouă metri înălțime.

Ghidându-ne după indicațiile primite, am coborât mai întâi la cascadă. Volumul de apă e mai scăzut în această perioadă, dar spectaculoasă tot e.

cascada Vadu Crișului

La baza cascadei l-am găsit pe Juhasz Koppany, care venise pe Criș în jos, cu caiacele, însoțind vreo zece turiști:

-Ne dăm cu caiacele! Acum e cald afară, ne răcorim. Și apa e caldă, e perfect pentru o bălăceală. Mergem cu caiace de câte două persoane, pentru că apa e un pic mai mică și așa nu ne blocăm.

-Și de unde până unde e traseul?

-Pornim din Șuncuiuș, mergem până jos, la Vadu Crișului. Parcurgem un traseu de șase, șapte kilometri, în intervalul de o oră și jumătate, două ore. Ne oprim la cascadă, la intrarea in defileu, sunt locuri de făcut baie, e distracție faină.

caiace pe Crișul Repede

Și-acum, la peșteră!, obiectivul principal al excursiei noastre. Acolo ne aștepta ghidul, dornic să ne conducă prin galeriile săpate de pârâiaș:

-Cu mine o să intrați. Mă numesc Nechifor Antonio, custode – ghid la Peștera Vadu Crișului și mă bucur că ați ales să veniți la noi.

-Cât e de lungă peștera?

-Peștera este cartată de Emil Racoviță și el a stabilit că are 1510 metri, din care vizitabili undeva spre 400. Atât o să facem împreună. Traseul este sigur, cu balustrade, podețe și scări.

-28 de grade afară, în interiorul peșterii cum e?

-Sunt undeva la 10 grade. Pentru că pârâul care străbate peștera preia temperatura anuală din interiorul muntelui și o duce înăuntru.

Peștera Vadu Crișului este o zonă protejată, pentru că, mai ales de prin septembrie până prin aprilie, în ea hibernează mai multe specii de lilieci.

Lilieci!?

Aveam eu o curiozitate despre ei:

-Există o legendă, că zboară liliecii și se prind în păr. Vi s-a intâmplat vreodată?

-E un mit că se prind în păr. Mă gândesc că cea mai mare pasiune a unui liliac nu-i să rămână blocat în părul cuiva. Și-atunci ne consideră obstacole și ne evită.

-Ce fel de lilieci sunt în peșteră?

-Avem mai multe specii. Preponderent avem liliacul mic și mare cu botul în formă de potcoavă. Și ei au cinci, respectiv zece centimetri.

-Acum, vara, găsim lilieci, îi putem vedea în peșteră?

-Ar trebui să fim foarte norocoși, să vedem vreunul sau doi, rătăciți, care mai zboară, pentru că ei au ieșit deja din peșteră după hibernare și își trăiesc viața în defileu.

De la Peștera Vadu Crișului spre mașină am ales o variantă alternativă și m-am întors pe calea ferată. Pe acest traseu avantajul e că poți ajunge la Casa Zmeului; o peșteră neamenajată, aflată doar câțiva metri de linia de tren care străbate defileul Crișului Repede.

Peștera Casa Zmeului

Ghetele accentuau zgomotul pașilor făcut pe pietre.

Pe calea ferată, dezavantajul e că trebuie să mergi pe pietrele de la terasament. Însă traseul e ceva mai scurt.

Ar trebui să grăbim puțin pasul, nu cumva să ne prindă trenul în tunel.

Asta peste vreo doi ani, când va fi terminat șantierul căii ferate. Abia atunci vom putea veni cu trenul și va fi cel mai ușor de ajuns. Acum, în defileu, între Șuncuiuș și Vadu Crișului nu sunt montate nici măcar noile traverse și șine.