Poemele de luni: Ovidiu Baron

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, și redactor al revistei Euphorion.

Articol editat de cristina.rusu, 20 aprilie 2026, 11:35

“Dacă mă faci fărâme, nu mă vei putea lipi la loc
cu fir de aur
nu sunt un vas de lut
un recipient din care ai băut apa viselor
precum vinul sfințit din potir
prea mult îți lingușești egoul
prea multă falsitate între pereții inimii
măcar cu tine însuți să fii onest uneori
recunoaște că timpul e un tăvălug universal
degeaba pui pământul la îngrășat în fiece toamnă
recolta pare mereu aceeași
culegi ce ai semănat
conform înțelepciunii anonime
după care tânjește întruna
sufletul tău de țăran”, ne oferă o secvență brută care surprinde efemeritatea și ciclicitatea vieții, poetul Ovidiu Baron născut la 15 aprilie 1976 la Râmnicu-Vâlcea.

A absolvit Facultatea de Litere din Sibiu, urmată de Studii Aprofundate tot în cadrul aceleași facultăți și un doctorat în literatură comparată la Universitatea din Nisa.

Debutul editorial a avut loc în anul 2009 cu volumul de proză scurtă Nedumeriri, apărut la InfoArtMedia.

Publică volumele de poezie: ”Liniștea de suprafață”, ”Pâinea uriașilor”, ”Siluete oarbe” dansează iar ”Cărarea ocolită”, care inaugurează colecția Poveștile Dumbrăvii Sibiului, continuă în anii următori cu volumele ”Fata pădurii”, ”Dincolo de masca albă”.

Publică , de asemenea, romanul ”Zăpadă pe umerii Adelinei” și volumul de proze ”Pădurea cu case”.

Împreună cu artistul plastic Andrea Bernath a lansat proiectul expozițional ASTRA Poetic. Escape Bridge, al cărui concept este prezentat în volumul “inimi fără corp”. Acesta a devenit un festival de poezie și este organizat în fiecare an în colaborare cu Radu Vancu.

În momentul de față este director adjunct la Muzeul ASTRA din Sibiu.

Radu Vancu este de părere că poezia lui Ovidiu Baron este capabilă să radiografieze liniștea „Într-o lume & într-o poezie al căror mod uzual de existență a devenit strigătul, liniștea devine o forță secretă & hipnotică. Liniștea de suprafață a poemelor lui Ovidiu Baron acoperă (&în egală măsură descoperă) exact această forță” iar Angelo Mitchievici afirmă că “Ovidiu Baron reintroduce o reflecție despre poezie nu prin lirism, adică prin sonoritate, ci prin vizualul descentrat, derapat, distorsionat al unei trip alimentate parcă de amfetamine”.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, și redactor al revistei Euphorion.

Ovidiu Baron

Recenzii, studii și articole pe teme literare sau etnografice, precum și proze sau grupaje de poezie i-au apărut, de-a lungul timpului în reviste literare din țară precum Transilvania, Euphorion, Pro Saeculum, Viața Românească, Ficțiunea dar și în volume colective sub egida editurii ASTRA Museum.

A câștigat Premiul pentru debut al filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor pentru volumul de debut Nedumeriri.

“Mi-am dat seama că universul poeziei e atât de vast, că numeroase texte au atâtea straturi, atât de multe chei, încât domeniul este imposibil de definit sau de explicat și tocmai această bogăție uriașă, aceste resurse inepuizabile ale poeziei m-au făcut să dezvolt o dependență de nerezolvat” mărturisește poetul Ovidiu Baron care reușește să surprindă acel spațiu dintre cuvinte care pare impenetrabil adesea.

Chipul unei fete strălucea în galbenul lunii
se oprise anume pe malul lacului să o privesc
din profil îmi amintea de o dragoste veche
al cărei nume în general l-am uitat
pentru o vreme a fost cea mai mare dragoste
din viața mea
tristețile noastre făceau dragoste zgomotos
își dădeau în petec pe unde găseau vreo ocazie
o grădină sălbăticită ori vreo casă abandonată
doamne ce mai urlam de plăcere
de frică de melancolie și debusolare
o iubire așa de puternică nu se termină niciodată
și tocmai de ea îmi amintea profilul acesta
înghețat în galbenul lunii

sunt omul fără identitate fără domiciliu fix și oricum fără vreo amintire
am adormit sub poduri păianjeni și șopârle s-au hrănit
din carnea mea îmbibată-n alcool
m-am prăbușit în gânduri străine în nori negri
am navigat prin tuneluri interstelare și tocmai fiindcă eram un anonim
am supraviețuit unor multiple apocalipse
neștiind ce să cred despre mine
m-am tăvălit prin fericirea altora
și orice om a avut de-a face cu mine a devenit
la rândul lui anonim
de câte ori îmi dau întâlnire cu cineva uit
unde când și de ce ar trebui să mă duc
de aceea am ales întâmplarea
accidentalul banalul incalificabilul
sufăr de toate bolile imaginare și de o nostalgie de neînțeles
aceasta fiind de fapt singura mea întrebare
cum poate fi nostalgică o ființă lipsită complet
de memorie.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.