Copiii captivi în algoritmi
De ce interdicția rețelelor sociale nu este soluția, explică Ciprian Mihali.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 februarie 2026, 17:43
Propunerea de a interzice accesul minorilor la rețelele sociale sub o anumită vârstă a ajuns și în România, urmând un trend prezent deja în mai multe țări europene. Măsura este justificată public prin creșterea îngrijorării față de impactul pe care platformele digitale îl au asupra copiilor și adolescenților. Dar este interdicția răspunsul corect?
Profesorul, filosoful și diplomatul Ciprian Mihali, șeful Departamentului de Filosofie al Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, avertizează că problema este mult mai profundă și că soluțiile simpliste pot produce efecte contrare:
„Există o îngrijorare reală, care vine din faptul că tot mai mulţi copii sunt capturaţi, confiscaţi de reţelele de socializare”, spune Ciprian Mihali. Rețelele nu sunt concepute pentru educație sau dezvoltare, ci pentru a crea dependență. Algoritmii sunt construiți deliberat pentru a fabrica adicții, pe un model similar jocurilor de noroc: recompense rare, dar suficient de frecvente încât să declanșeze constant „shot-uri de dopamină”.
Rezultatul este o pierdere a noțiunii timpului și o formă de debusolare profundă, cu atât mai gravă în cazul copiilor.
Dependența adolescenților de rețelele sociale este, în același timp, și o formă de protest. În loc să se revolte public împotriva nedreptăților din școli sau a tensiunilor din familie, tinerii se retrag în spațiul digital, unde găsesc satisfacție, validare și recunoaștere:
„Exact cum se duc la traficantul din colţul şcolii unde găsesc o doză”, explică Ciprian Mihali. Odată ajunși acolo, copiii sunt practic abandonați: adulții nu mai înțeleg ce se întâmplă în universul lor digital, ce coduri folosesc sau ce semnificații ascund gesturi aparent inofensive, precum emoji-urile.
Finalitatea acestor platforme este una strict comercială. Atenția a devenit resursa cea mai valoroasă, iar algoritmii „trafichează atenţia”, inclusiv pe cea a copiilor. De la canale TV dedicate celor mici până la jocuri pe tabletă, toate funcționează ca mecanisme de captare a atenției și de modificare a plasticității creierului. În primii ani de viață, creierul copilului este extrem de maleabil, iar expunerea necontrolată la aceste stimuli contribuie la deformarea structurii psihice care va defini adultul de mai târziu:
„După aceea ne mirăm de lucrurile care se întâmplă”, spune Ciprian Mihali.
Riscurile nu se opresc aici. Accesul copiilor la conținuturi nocive, inclusiv pornografie, este extrem de facil, într-un context în care părinții ajung să învețe informatică de la propriii copii. În fața acestei realități, autoritățile statale se dovedesc adesea neputincioase. Opacitatea algoritmilor ridică inclusiv probleme de manipulare la scară largă, așa cum s-a văzut recent în contexte electorale, când campanii digitale au reușit să influențeze decisiv opțiunile unor adulți în doar câteva săptămâni:
„Dacă mintea unor adulţi poate fi făcută praf într-un timp atât de scurt, vă daţi seama ce se întâmplă cu copiii”, avertizează profesorul.
În Australia, 140 de cercetători din domenii precum psihologia socială, neurobiologia și științele comportamentului au realizat un raport amplu despre relația copiilor cu rețelele sociale. Deși raportul detalia numeroase riscuri, specialiștii nu recomandau interdicția. Politicienii au ignorat concluziile și au ales varianta închiderii accesului, o decizie care, potrivit lui Ciprian Mihali, oferă doar iluzia autorității:
„Plăcerea de a interzice şi de a pedepsi ne dă un sentiment de putere”, dar nu rezolvă problema.
Cercetătorii australieni propun o altă abordare: asumarea responsabilității de către stat. Platformele digitale ar trebui aduse sub jurisdicție națională, la fel cum sunt controlate produsele toxice la vamă. Conținuturile trebuie să fie sigure și verificabile, riscurile identificate și prevenite, exact ca în cazul alimentelor sau băuturilor importate. În plus, orice măsură care îi privește pe copii și tineri ar trebui luată împreună cu ei, cu participarea lor reală la deciziile care le afectează viața.
În final, Ciprian Mihali subliniază nevoia urgentă de educație digitală. Curricula școlară nu mai poate rămâne blocată în logici de acum câteva decenii, într-o lume în care internetul este parte integrantă a vieții cotidiene:
„Interdicţia este în acest moment o formă de deresponsabilizare”, spune profesorul. În loc să închidem, să amânăm și să transferăm vina, societatea are nevoie de reglementare, educație și asumare. Altfel, riscul este ca efectele negative ale interdicțiilor grăbite să ajungă să le depășească pe cele pozitive.
Dan Moşoiu / articol transcris de Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
