Prima pagină » Recomandari » Telefonul nu e bonă: cum poate duce „soluția rapidă” la dependență!

Telefonul nu e bonă: cum poate duce „soluția rapidă” la dependență!

Pentru tot mai mulți părinți, telefonul mobil a devenit o soluție rapidă pentru momentele dificile.

24 martie 2026, 12:03

Pentru tot mai mulți părinți, telefonul mobil a devenit o soluție rapidă pentru momentele dificile: copilul este liniștit la masă, distras atunci când adulții sunt ocupați, sau convins mai ușor să accepte activități neplăcute.

Însă, acest obicei aparent inofensiv poate avea consecințe pe termen lung, avertizează psihologii.

Telefonul, ca instrument de reglare emoțională!

Psihologul Ioana Cocari explică faptul că reacțiile intense ale copiilor atunci când le este luat telefonul nu apar întâmplător, ci sunt rezultatul unei asocieri create chiar de adulți:

„Telefonul este oferit, de multe ori, ca instrument de reglare emoțională. Devine o recompensă puternică. În momentul în care îl retragi, este foarte dificil pentru copil să accepte, pentru că deja s-a format o rutină”, spune specialistul.

Astfel, crizele de furie, plânsul sau reacțiile exagerate nu sunt neapărat semne de „răsfăț”, ci răspunsuri firești ale unui copil care pierde un obiect asociat cu confortul și plăcerea?

„Tantrumurile pot dura chiar și o jumătate de oră sau mai mult. Este important ca părintele să înțeleagă că aceste reacții au sens în context”, subliniază Ioana Cocari.

În acest proces, rolul adultului devine esențial!

În acest proces, rolul adultului devine esențial. Specialiștii vorbesc tot mai des despre stabilirea unor limite „cu blândețe”, dar ferme și, mai ales, consecvente. Acestea trebuie introduse devreme, chiar de la vârste mici, și explicate clar copilului.

„Dacă aceste limite sunt stabilite și respectate încă de la început, ele pot preveni, pe termen lung, dependența de device-uri, dar și alte probleme asociate, cum ar fi anxietatea, depresia sau izolarea socială”, explică psihologul Ioana Cocari.

Un element cheie este modul în care părintele gestionează momentul în care copilul trebuie să renunțe la telefon. O oprire bruscă, după ore întregi de utilizare, va genera aproape inevitabil reacții intense. De aceea, este recomandată o tranziție treptată.

Predictibilitatea și consecvența sunt esențiale!

O soluție simplă și eficientă este folosirea unui timer, care să anunțe din timp finalul perioadei de utilizare:

„Îi putem spune copilului: mai ai 5 sau 10 minute, iar când sună, oprim. Astfel, momentul devine predictibil și mai ușor de acceptat”, spune psihologul.

Predictibilitatea și consecvența sunt esențiale. Dacă părintele stabilește, de exemplu, un interval de 20 de minute și îl respectă zilnic, copilul va învăța mai ușor să accepte regula, chiar dacă nu înțelege pe deplin noțiunea de timp.

La fel de important este ca părintele să fie prezent emoțional în momentul dificil. Copiii mici nu se pot autoregla singuri și au nevoie de sprijin pentru a gestiona frustrarea.

„Dacă adultul este acolo și îl ajută să treacă peste acel moment, copilul poate învăța treptat metode de reglare emoțională”, explică psihologul.

Un alt instrument util este implicarea copilului în stabilirea regulilor. Oferindu-i posibilitatea de a alege — de exemplu, între 20 și 30 de minute de utilizare — părintele îi oferă un sentiment de control, reducând astfel rezistența și conflictele.

Problema nu este aşadar telefonul în sine, ci rolul pe care ajunge să îl aibă în viața copilului. Folosit ca soluție constantă pentru liniștire, el poate deveni rapid o dependență. În schimb, utilizat cu limite clare și cu implicarea activă a părinților, poate rămâne doar un instrument — și nu un substitut pentru relație, atenție și echilibru emoțional.