Într-o lume grăbită, adevărata libertate e să alegi ritmul propriei vieți

Timpul nu trebuie mereu folosit eficient – uneori trebuie doar trăit.

Articol editat de cristina.rusu, 24 noiembrie 2025, 00:00

Trăim într-o epocă paradoxală. Avem mașini mai rapide, internet mai rapid, aplicații care ne promit că ne “eliberează” de task-uri, dar noi suntem mai ocupați ca niciodată. Ceea ce trebuia să fie un salt spre confort a devenit o cursă fără linie de finish.

Muncim mai mult pentru a câștiga mai mult, ca apoi să ne plângem că nu avem timp să trăim ceea ce am câștigat. Ne cumpărăm vacanțe în rate, dar verificăm mailul de serviciu de pe șezlong. Ne luăm telefoane „smart”, dar ajungem să ne simțim mai proști și mai obosiți, pentru că mintea nu mai apucă să tacă.

Ideea de eficiență a devenit noul idol al secolului XXI. Nu mai vorbim doar de eficiență la locul de muncă, ci de o eficiență totală:

-să dormim „corect”,

-să mâncăm „corect”,

-să ne relaxăm „productiv”,

-să socializăm „inteligent”.

Viața a devenit un proiect de optimizat.

Avem aplicații care ne măsoară pașii, somnul, bătăile inimii, respirația, chiar și starea de spirit. În fiecare seară, telefonul ne arată grafice: câte ore am dormit, câte minute am petrecut pe social media, câte „goal-uri” am atins.

Și, în loc să ne întrebăm cum ne simțim cu adevărat, ne întrebăm: „Am fost suficient de eficient azi?”

În goana după control, am pierdut sensul libertății. Nu mai facem lucruri pentru că ne plac, ci pentru că „au sens”, „aduc valoare”, „ne dezvoltă”.

Citim cărți ca să fim mai competenți, nu ca să ne pierdem într-o poveste. Mergem la sală ca să bifăm obiectivul de fitness, nu pentru că ne bucură mișcarea. Până și timpul liber a devenit un nou „task” pe lista de to-do.

Cum era în anii ’80?

În anii ’80, oamenii visau că viitorul va fi plin de timp liber. Roboții și computerele urmau să facă munca grea, iar omul modern să se plimbe, să citească, să stea la terase și să contemple sensul vieții.

Realitatea de azi e altă poveste.

Lucrăm și în weekend, răspundem la emailuri la 11 noaptea, suntem disponibili „pe WhatsApp” oricând. Biroul nu mai are pereți, s-a mutat în buzunar, în telefon. Nu mai există orar clar – doar un flux continuu de mesaje și notificări.

Timpul liber a devenit un lux. Nu pentru că nu ar exista, ci pentru că nu mai știm să îl protejăm. Când prindem o oră liberă, în loc să ne oprim, să respirăm, să ne plimbăm, o umplem imediat cu „ceva util”: un curs online, un podcast motivațional, un plan de dezvoltare personală.

Psihologii vorbesc tot mai des despre „burnout societal” – nu doar epuizarea unui individ, ci epuizarea unei întregi societăți. Nu mai suntem doar obosiți de la muncă, suntem obosiți de la ritmul unei lumi care nu mai știe să stea.

Nu ne mai permitem luxul plictiselii. Nu mai stăm la coadă fără să scoatem telefonul. Nu mai așteptăm autobuzul privind oamenii din jur, ci scroll-ăm instinctiv.

Mintea noastră e mereu ocupată cu ceva – știri, clipuri, notificări, mesaje. Tăcerea ne incomodează. Plictiseala ne sperie. Când nu se întâmplă nimic, simțim că „pierdem vremea”.

Doar că, paradoxal, exact în acele momente de „nimic” apar ideile bune, claritatea, liniștea. Copiii care se plictisesc își inventează jocuri.

Adulții care se plictisesc își descoperă întrebări la care nu au avut timp să se gândească. Fără spații goale în program, viața devine un Excel frumos colorat, dar gol de trăire.

Am ajuns să credem că o zi bună e una în care am bifat cât mai multe lucruri. Dar nu ne întrebăm aproape niciodată: lucrurile astea au fost importante pentru mine sau doar „urgente” pentru alții?

Eficiența ne ajută să facem mai repede. Sensul ne ajută să știm de ce facem.

Când eficiența devine scop în sine, ajungem să optimizăm chiar și ceea ce nu merită păstrat. Suntem eficienți în a răspunde la mailuri inutile, eficienți în a participa la ședințe sterile, eficienți în a întreține relații superficiale. Și, la final de zi, simțim un gol: am făcut mult, dar n-am trăit mare lucru.

Libertatea nu înseamnă doar să ai timp, ci să ai puterea de a spune:

„La asta nu răspund acum.”

„Asta nu e prioritatea mea.”

„Acum nu fac nimic și e în regulă.”

Reîntoarcerea la obiceiurile lente

Paradoxal, soluția nu vine din următoarea aplicație sau din următorul gadget, ci din vechile obiceiuri pe care le-am abandonat ca „neproductive”.

Mese lente, fără televizor sau telefon, în care chiar vorbim unii cu alții.

Plimbări fără scop, fără să le transformăm în „10.000 de pași zilnici”, ci pur și simplu în timp petrecut cu noi înșine.

Conversații fără notificări, în care nu ne verificăm telefonul la fiecare vibrație imaginară.

Timpul nu trebuie folosit mereu „eficient”. Uneori trebuie doar locuit. Nu fiecare oră trebuie justificată, monetizată, măsurată. Unele ore trebuie doar trăite.

A pune telefonul pe mod avion pentru două ore poate fi un act mai radical de libertate decât o postare „inspiratională” despre echilibrul viață-muncă.

A spune „nu” unui proiect poate valora uneori mai mult decât a spune „da” unei promovări care îți fură nopțile și weekendurile.

A fi liber nu înseamnă a avea mai multe ore în zi – toți avem 24. Libertatea începe când îți asumi ce faci cu ele.

Ce este libertatea?

-să alegi ce e important pentru tine, nu doar ce e urgent pentru alții;

-să accepți că nu le poți face pe toate;

-să-ți iei dreptul de a nu fi disponibil non-stop.

Generația noastră nu are nevoie de încă o aplicație de organizare a timpului, ci de curajul de a trăi mai încet. De mai puțină grabă, mai puțină presiune, mai puțin „trebuie” și mai mult „vreau cu adevărat”.

Poate că adevărata revoluție nu va fi tehnologică, ci umană: în ziua în care vom închide laptopul la timp, vom lăsa telefonul în altă cameră și ne vom permite, fără vină, luxul suprem al secolului XXI: o oră în care să nu facem nimic „eficient” și, în sfârșit, să existăm.

Radio Antena Satelor

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.