Ce mai citim: Recomandarea editorului
Cum am devenit feministă, antologie coordonată de Ionela Băluță și Emanuela Ignățoiu-Sora

Articol editat de cristina.rusu, 2 februarie 2025, 00:00
Bine v-am regăsit, la mulți ani, să aveți un 2025 cu multe lecturi faine!
Dacă tot am folosit cuvântul „lecturi”, o să fac astăzi ceea ce nu fac de obicei: o să vă citesc.
Așadar:
„Devenirea mea ca feministă cred că este cea mai autentică poveste despre devenirea mea ca femeie autonomă.” (Ionela Băluță)
„Pentru mine, gândirea și activismul feminist construiesc o societate democratică. Recunosc, îmi doresc să trăiesc într-o astfel de lume.” (Oana Băluță)
„Taică-meu ne spunea mereu de străbunica lui gravidă care a plecat în pădure să aducă lemne, iar seara s-a întors nu doar cu un copil în brațe, dar și cu un car de lemne. Așa era și maică-mea.” (Elena Brodeală)
„Fiecare fată și femeie merită să trăiască într-o lume în care ele sunt stăpânele propriilor lor destine.” (Silvia Burcea)
„Însă, în ciuda tuturor datelor și a propriei experiențe, în ciuda studiilor, a valorilor democratice și respectului pentru drepturi fundamentale în care cred și în jurul cărora încerc să îmi trăiesc viața, tot mi-a fost greu să accept, pentru multă vreme, că feminismul real este departe de caricatura grotescă pe care o prezintă cei care, conștientizat sau nu, încă îl denigrează.” (Luciana Alexandra Ghica)
„Cred că, înainte de a ști cine sunt și ce îmi doresc să fac, am știut cum nu voiam să fiu: nu voiam să mă sacrific pentru ceilalți, nu voiam să fiu folosită sau să îi servesc pe ceilalți. Și recunosc că cea care m-a împins prima pe acest drum, cea care a vrut ca viața mea să fie complet diferită de a ei, a fost chiar mama. Dacă ceilalți copii din comuna mea mai aveau grijă de animale, de frați, mai făceau treburi prin casă, mama nu mă lăsa să fac nimic de acest gen. Singura mea sarcină era să învăț și să citesc.” (Emanuela Ignățoiu-Sora)
„Eram studentă la Jurnalism și aveam o perspectivă critică față de presa glossy feminină, cum i se spunea pe atunci. Nu mă regăseam în modelul de femeie promovat de acele publicații: erau peste 15 reviste cu frecvență lunară în anii aceia, care aduceau în lumina reflectoarelor femeia activă, atractivă, educată, dar și gospodină desăvârșită, femeia modernă ale cărei probleme erau doar niște provocări către reușită, femeia care se împlinește exclusiv prin maternitate și prin capacitatea ei de a fi o super femeie care are succes la bărbați” (Ioana Ilie)
„Când am ajuns studentă la Filosofie la Cluj, în urmă cu douăzeci de ani, în facultate încă se mai auzeau pe la colțuri ecouri ale sentințelor unor profesori în vârstă, care clamau că fetele nu sunt făcute să studieze filosofia. Ci, eventual, Literele.” (Veronica Lazăr)
„Destinul tragic al Olgăi Bancic, care moare la 32 de ani decapitată, este emblematic pentru destinul multor femei îngropate de istoria dureroasă a invizibilizării. Femei care și-au transformat viețile în angajamente revoluționare, în pedagogii eliberatoare. Femei ale căror nume sunt atât de puțin cunoscute, rostite, recuperate. Femei ale căror chipuri și corpuri se pierd undeva, la periferia fragilă a macro-narațiunilor prea puțin contestate. Femei care au riscat tot ce era de riscat: copii, familii, confort, libertate.” (Mihaela Michailov)
„Eu am evoluat, din acest punct de vedere, cam odată cu societatea românească. Poate cu un pas înainte și cu un punct de vedere critic și informat. Nici asta nu e puțin. E destul cât să îmi înțeleg și să-mi cresc asumat feminismul.” (Ștefania Mihalache)
„Probabil că am învățat submisivitatea și supunerea încă de la grădiniță, când fetele udau florile în curte și băieții se jucau la computer. Și, în aparență, diviziunile de gen erau privite firesc și inofensiv la acel moment, așa cum e privit inofensiv și când o femeie pleacă plângând de la o conferință, așa cum sunt inofensive și intimidările, așa cum sunt privite inofensiv și remarcile sexuale care contaminează succesul profesional al unei femei.” (Ioana Moroșan)
„O fiică ne-femeie nu este suficient de harnică, de ordonată, de curată, de cuminte, de supusă. O fiică ne-femeie îndrăznește să nu își știe locul, vorbește prea mult (toacă/trăncăne), îndrăznește să se revolte și să pună întrebări și, astfel, devine cață, oaie neagră, gură mare, impertinentă, pusă pe harță, isterică.” (Diana Elena Neaga)
„Feminismul meu vine din lacrimile mamei mele,
Din strigătul ei de ajutor doar de vânt auzit,
Din schizofrenia ei magică și genială
Din încuiatul și descuiatul ușii
Din așteptarea fără de sfârșit a zilei de mâine
Din făcut mâncare, pus masa tuturor și mâncat ultima, după ce toți ne vom fi săturat.” (Roxana-Magdalena Oprea)
„Există o presiune socială de a arăta bine, de te afișa în societate în conformitate cu standardele acceptate social de frumusețe, de performanță profesională, de prestigiu, de a fi simultan perfectă în toate – familie, societate, relații intime, profesie. De ce am accepta această presiune? De ce o acceptăm? Câtă îngăduință avem pentru propriile „imperfecțiuni”? Femeia perfectă este un construct mental, o plăsmuire a imaginației, care nu are mare legătură cu viața femeilor așa cum este ea, cum se dezvoltă natural și social.” (Liliana Popescu)
„În 2023, în București, panouri publicitare cât Intercontinentalul ne arată femei obiectificate, cu rol strict decorativ, la reclame de pariuri, o industrie adresată covârșitor bărbaților. Cred că asta spune totul despre unde e publicitatea românească.” (Ema Priscă)
„După mine, feminist e oricine pune preț pe umanitatea femeilor la fel de mult cât pune pe umanitatea bărbaților, făcând ca lumea să semene cât mai puțin cu un club exclusivist de dominatori.” (Camelia Proca)
„Creierul de femeie și faptul că am ales să studiez literatura, și nu filosofia sau științele, au fost o sursă a rușinii pentru mine, în special în anii facultății, dar și după.” (Alina Purcaru)
„Pe scurt: am devenit feministă atunci când feminismul mi-a oferit răspunsurile pe care le căutam de când eram mică.” (Andreea Rusu)
„Băieții ca fratele meu ar fi putut fi salvați de oprimarea patriarhatului dacă discursul feminist n-ar mai face din bărbați un inamic, așa cum spune și hooks, dar nu știu dacă putem vorbi despre retorică feministă în România. Deci cine să educe băieții?” (Cătălina Stanislav)
„Am avut norocul să mă nasc într-o familie în care nu mi s-a spus că roz și albastru sunt culori definite pentru fiecare gen. Și am trăit câțiva ani o armonie de jucat fotbal prin cartier cu băieții, având, în același timp, și zile-n care-mi pieptănam păpușile.” (Monica Tudorache)
„Avem nevoie în feminismul contemporan de reconcilierea contradicțiilor, de mai multă blândețe cu sinele și mai puține așteptări maximaliste de la feministe, de mai puțină presiune pusă tot dezechilibrat pe femei de către ele însele.” (Miruna Vlada/Miruna Butnaru Troncotă)
„Refuzul de a flexibiliza gramatical denumirile rolurilor politice constituie o altă tehnică de invizibilizare: cât timp politicienele sunt femei primar sau ministru (standardul aici rămâne masculin) ori primărițe (diminutiv cu sens peiorativ), femeile în roluri politice vor rămâne o formă de alteritate.” (Andreea Voina)
„Am ales să scriu aici despre cum se reflectă identitățile feminine în revistele glossy pentru că acest subiect îmi este cu adevărat familiar și pentru că din această poziție, de femeie care lucrează pentru o astfel de revistă dedicată femeilor, am deschis ochii, pentru prima dată, către toate aceste probleme.” (Ioana Ulmeanu)
Cred că cea mai bună recomandare de lectură a acestui volum înțesat de povești necesare, autentice, puternice este a auzi bucăți din acestea, fie și așa, foarte trunchiat. 23 de voci, prin urmare, și o singură carte: Cum am devenit feministă, antologie coordonată de Ionela Băluță și Emanuela Ignățoiu-Sora, apărută, în decembrie 2024, în noua direcție a imprintului n’autor: n’autor de colecție.
Despre coordonatoare
Ionela Băluță este profesoară universitară la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Are un doctorat în Sociologie la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris, 2005), abilitare în Științe politice (2017) și coordonează doctorate pe teme legate de studiile de gen din 2018. Principalele sale domenii de expertiză cuprind studiile de gen, reprezentarea politică a femeilor, campaniile anti-gen, violența împotriva femeilor, istoria feminismului, politicile egalității de șanse după 1989, igienism și construcția genului în secolul al XIX-lea.
Este directoarea Centrului pentru Politicile Egalității de Șanse și coordonatoarea Masterului profesional Politicile egalității de șanse în context românesc și european (Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București). Este implicată în multe proiecte pentru promovarea egalității de gen, colaborează cu asociațiile feministe pentru cercetarea și conștientizarea inegalităților de gen. Organizează dezbateri și conferințe pentru studente și studenți, participă la emisiuni de radio și televiziune, publică articole în presă, deoarece crede în importanța transmiterii cunoașterii în societate.
A scris, a editat și publicat numeroase volume și studii în reviste de specialitate (Problems of Post-Communism, East European Journal of Society and Politics, Journal of Family History, Clio. Femmes, Genre, Histoire etc). Este co-autoare a Barometrului violenței de gen 2022. Violența împotriva femeilor în România: reprezentări, percepții, Editura Presa Universitară Clujeană, 2022 (împreună cu Claudiu Tufiș). A coordonat și participat la numeroase proiecte naționale și internaționale legate de egalitatea de gen.
A fost decorată cu Palmes Académiques (2018) pentru activitatea academică și cu Ordre National du Mérite (2019) pentru activitatea profesională și angajamentul pentru apărarea drepturilor femeilor.

Ionela Băluță/ credit foto Mircea Popa
Emanuela Ignățoiu-Sora este lector asociat la Universitatea din București (Facultatea de Științe Politice). Cercetătoare (colaboratoare) în cadrul proiectului Feminist judgments in Central and Eastern Europe (University College London). Și-a urmat studiile doctorale la Institutul Universitar din Florența. A publicat cartea Egalitate și nondiscriminare în jurisprudența Curții Europene de Justiție (C.H. Beck, 2008). Articole și capitole științifice în Ethnic and Racial Studies (2011); Fighting discrimination in Europe, the Case for a race-conscious approach (Routledge, 2013); European Roma Integration Efforts – A Snapshot (VUB Press, 2013). Coordonatoare a antologiei Panglică neagră (Ed. Vellant, 2023). A publicat două volume de poezie (Ingluvii, Ed. Charmides, 2014, și Clinamen, Ed. Casa de Pariuri Literare, 2021).

Emanuela Ignățoiu-Sora/ credit foto Cezar Gheorghe
Eli Bădică, editoare coordonatoare, imprintul n’autor al Editurii Nemira
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.