Un anumit nivel de frică este necesar pentru supraviețuire și ne ajută, în general, la protecție, să nu ne expunem situațiilor periculoase. Când frica resimțită se intensifică și ajungem la stări permanente de îngrijorare, nevoie de evitare sau fuga de anumite situații chiar și iraționale, vorbim de existența fobiei. Fobia poate deveni o problemă serioasă, atunci când episoadele de panică afectează viața de zi cu zi. Spunem că sunt situații iraționale atunci când pericolul de care un individ ajunge să se teamă devine mult mai grav în mintea lui decât în realitate.
După pandemie, la nivel mondial, frica de apropiere, a atins dimensiuni foarte mari. Din frica de Coronavirus, au derivat fobii, precum germofobia (frica de microbi), haptofobia (frica de contact fizic) și misofobia (frica de murdărire sau contaminare).
Fobia, în general, se poate defini ca o frică, în aparență inexplicabilă, pe care o persoană o manifestă față de o situație sau un element aparte. În perioada post pandemică, teama de a nu contacta o boală asociată, în special cu teama de spațiile aglomerate au devenit stări mai accentuate. Astfel, un număr mai mare de persoane trăiesc și acum într-o stare de hipervigilență emoțională, anxietate.
Un anumit nivel de frică este necesar pentru supraviețuire și ne ajută, în general, la protecție, să nu ne expunem situațiilor periculoase. Când frica resimțită se intensifică și ajungem la stări permanente de îngrijorare, nevoie de evitare sau fuga de anumite situații chiar și iraționale, vorbim de existența fobiei. Fobia poate deveni o problemă serioasă, atunci când episoadele de panică afectează viața de zi cu zi. Spunem că sunt situații iraționale atunci când pericolul de care un individ ajunge să se teamă devine mult mai grav în mintea lui decât în realitate.
După pandemie, la nivel mondial, frica de apropiere, a atins dimensiuni foarte mari. Din frica de Coronavirus, au derivat fobii, precum germofobia (frica de microbi), haptofobia (frica de contact fizic) și misofobia (frica de murdărire sau contaminare).
Tot în urma unor comportamente aparent anormale, din pandemie, statul în casă, lucratul de acasă și scoala online, au apărut și fobiile sociale, cele mai greu de suportat mai ales pentru că afectează viața cotidiană și pot duce la izolare, am aflat de la Valentina Șimon, psihoterapeut sistemic:
Poate, înainte de pandemie, ideea de a suferi de ipohondrie era atribuită categoric persoanelor cu anumite trăsături comportamentale clinice. Post pandemie, însă, definiția și manifestările specific acestui diagnostic se încadrează într-o scară mai largă. Oamenii tind, mai ales în zilele noastre, să eticheteze și să categorizeze orice trăsătură sau comportament uman, fie el simptomatic sau nu! Acest aspect vulnerabilizează la rândul lui și pe cei care poate odinioară trăiau la un nivel considerat normal, nepatologic anumite stări. Totuși, după pandemie teama de a nu contacta o boală, teama de a nu se îmbolnăvi, teama de spațiile aglomerate a devenit mai accentuată și s-a remarcat la un număr mai crescut de populație o stare de hipervigilență emoțională, adică anxietate pe fondul experienței pandemice. O mai mare majoritate a oamenilor au manifestat îngrijorare, chiar și numai la nivel de gând (fără a se lansa într-o stare de panică), atunci când cineva a strănutat lângă ei sau a tușit. E de înțeles că în conștientul colectiv au rămas niște markeri psihologici care îi fac pe mulți să tresară involuntar. Când ne referim la fobii, din punct de vedere psihologic, ele se traduc ca o stare de anxietate persistentă, o frică accentuată trăită la un nivel excesiv față de un obiect sau situație. Ea se declanșează brusc, pe fondul fricii. Pentru a vorbi în sens clinic ce necesită tratament e nevoie să se mențină mai mult de 6 luni. Diferența între fobie și frică, este că fobia nu are măsură, paralizează emoțional persoana și îi restricționează viața. Fobia intră la categoria nevroze și nu psihoze, pentru că persoana nu pierde contactul cu realitatea, iar ca simptom poate da tahicardie, puls crescut, dureri de stomac, amețeli, tremur și greață. În spectrul ipohondriilor, apare teama permanentă asupra probabilității de a avea o boală sau mai multe afecțiuni. Un ipohondru va tinde să accentueze semnele fizice și normale ale corpului și va manifesta o tendință acută de catastrofare. Din cauza insecurității emoționale, la un moment dat, astfel de persoane vor începe să trăiască simptomele bolii pe care își închipuie că o au. Tot în perioada post pandemică, a crescut numărul celor care, în continuare, aleg să lucreze mai mult de acasă, ca zonă de siguranță, dar și confort, mai ales pentru că s-a schimbat nevoia și percepția asupra vieții. Ceea ce înainte era excepție, acum a devenit regulă. Oamenii aleg, tot pe baza experiențelor marcante, să se retragă și să locuiască mai mulți în zone mai liniștite sau încearcă viața la țară, ca alternative a vieții la oraș. (Valentina Șimon, psihoterapeut sistemic)
Tratamentul, în cazul fobiilor, este și va fi mereu cunoașterea de sine, înțelegerea propriilor trăiri. În acest sens, psihoterapia ajută la înțelegerea contextului formării temerilor și, la nevoie, în situațiile acute, poate oferi și suport pentru alt tip de tratament.
Alina Nechita
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
