Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: E musai ca dizabilitatea să fie un simbol al trăsăturilor morale?
Incluziv: E musai ca dizabilitatea să fie un simbol al trăsăturilor morale?
Dizabilitatea o sansa nu un handicap
Cu 10 ani în urmă, în septembrie 2012, o echipă de arheologi a scos la iveală rămăşiţele pământeşti ale regelui Richard al III-lea. Shakespeare l-a transformat într-unul din cei mai faimoşi cocoşaţi din istorie, a cărui diformitate fizică îi reflectă desigur trăsăturile morale. Shakespeare era însă omul timpului său, născut şi educat într-o perioadă în care spatele deformat era corelat instant cu un caracter la fel de deformat. Problema e că scriitorii nu au învăţat nici până în ziua de azi să construiască un personaj cu dizabilităţi care să fie doar un om, nu un simbol.
Foto: Dizabilitatea o sansa nu un handicap
Articol editat de cristina.rusu,
18 octombrie 2022, 16:48
Cu 10 ani în urmă, în septembrie 2012, o echipă de arheologi a scos la iveală rămăşiţele pământeşti ale regelui Richard al III-lea. Shakespeare l-a transformat într-unul din cei mai faimoşi cocoşaţi din istorie, a cărui diformitate fizică îi reflectă desigur trăsăturile morale. Shakespeare era însă omul timpului său, născut şi educat într-o perioadă în care spatele deformat era corelat instant cu un caracter la fel de deformat. Problema e că scriitorii nu au învăţat nici până în ziua de azi să construiască un personaj cu dizabilităţi care să fie doar un om, nu un simbol.
La 2 ani după descoperirea oaselor lui Richard al III-lea, chestiunea spatelui său a meritat un studiu în revista Lancet. Se pare că acesta avea scolioză, o condiţie care presupune curbarea într-o parte – deci nu înspre exterior – a coloanei vertebrale. Spatele lui Richard al III-lea era afectat, dar diformitatea fizică abia de era vizibilă. Indiferent de caracterul lui Richard al III-lea, acesta nu era cocoşat. Pe vremea când Shakespeare îşi scria însă piesele, fiziognomia – adică ideea că diformitatea exterioară reflectă o urâţenie morală – era larg acceptată.
Ca personaj literar, atunci când nu e din start diabolic, cocoşatul e o fiinţă demnă de milă, care nu se poate aştepta decât la un sfârşit tragic. Avem în acest sens exemplul lui Quasimodo din Notre-Dame de Paris de Victor Hugo: povestea ne învaţă despre cum să nu se lase omul înşelat de aparenţe, despre cum un fizic diform poate ascunde curaj şi nobleţe. Pe de altă parte personajul romantic a lui Hugo creează un alt fel de problemă: persoana cu dizabilităţi ca „sursă de inspiraţie pentru noi toţi”. În orice caz, indiferent de modul de abordare, niciunul din cei doi mari scriitori nu a creat un cocoşat care să fie diform fără motiv: cocoaşa trebuie să simbolizeze ceva, orice altă trăsătură morală are legătură cu această caracteristică fizică.
400 de ani au trecut de când Shakespeare a scris despre Richard al III-lea, iar de la cartea lui Victor Hugo s-au scurs 190 de ani. Cum se face că în atâta timp, scriitorii încă nu au găsit o cale de a scrie despre dizabilitate fără să o asocieze cu trăsăturile morale?
Visez să găsesc într-o zi o carte în care persoana cu dizabilităţi să fie doar atât: un om; un om care merge la serviciu, care îşi creşte copiii, care-şi face cumpărăturile la supermarket; care iese la o bere cu prietenii şi îşi bodogăne şefii, fără ca dizabilitatea să fie evenimentul tragic, atotstăpânitor, atotdefinitor al vieţii sale. Cineva cu dizabilităţi nu e nici degenerat, nici erou care „luptă cu toate obstacolele pe care viaţa i le-a pus în cale”. A sosit vremea ca persoana cu dizabilităţi să nu mai fie un simbol nici al pedepsei, nici al graţiei divine.
Nu mă aştept să fie personaj principal, nu consider că tot universul se roteşte în jurul acestei probleme. Totuşi, după sute de ani în care a fost pus deoparte, fie deasupra, fie dedesubtul liniei de normalitate/moralitate, aş vrea să citesc măcar preţ de un fâlfâit de pagină despre un personaj care e un om, din întâmplare cu dizabilităţi; care nu inspiră, nu dă o lecţie, nu simbolizează absolut nimic, ale cărui trăsături nu sunt un instrument pentru o lecţie de moralitate. Eu nu am găsit încă o astfel de carte. Se oferă cineva să o scrie?
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
