Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Biografia Mariei Tănase are o particularitate deosebită, nu e doar o amintire despre marea artistă, ci și o readucere la viață a atmosferei din jurul ei: războiul, sărăcia extremă, analfabetismul și lipsa de asistență socială care făceau ravagii atunci.

Articol editat de cristina.rusu, 22 mai 2022, 06:00 / actualizat: 22 mai 2022, 8:47

Autoarea orientează în ordine inversă cronologică, trei perioade din viața Mariei Tănase, perioade ce corespund unor etape importante din evoluția celebrei cântărețe, reușind să surprindă și evenimentele istorice traversate de țara noastră.

În această carte avem mai multe fire ale povestirii, planuri temporale diferite care se intercalează. Alegerea folosirii unei astfel de metode, prezintă parcursul emoțional al artistei. Cele trei părți poartă titlurile unor melodii corelate cu o anumită perioadă din viața ei: 1940 -1950 – Agurida, 1934 -1939 – Cine iubește și lasă și 1913 -1930 – Mărie și mărioară.

Prima parte, Agurida este strugurele înainte de coacere, cu gust foarte acru și ne este propusă ca metaforă pentru a descrie această perioadă din viața Mariei.

În 1940 avea 37 de ani, o descoperim matură, trecută prin experiențe artistice și de viață, figură misterioasă, disputată de regimurile politice, care vor să-i exploateze imaginea și caracterul seducător. Sunt anii în timpul cărora adunase multe realizări artistice, întâlnise numeroși oameni celebri, cântase în multe dintre terasele și restaurantele Bucureștiului, dar și peste graniță.

Între 1940 și 1950 Maria Tănase este o artistă cunoscută, consacrată, care se lovește de pătrunderea politicului în zona culturală. Este chiar solicitată să accepte calități de spion, apoi, odată cu venirea comuniștilor la putere, este martora transformării vieții bucureștene , tot mai mulți oameni încep să aibă o viață dublă.

Locul în care era acum era urmărit de trecut, de începutul carierei ei, de oamenii care au poposit în preajma ei. Exact aici intră a doua parte a cărții, Cine iubește și lasă, acest cântec prin care l-a cunoscut pe Harry Brauner. Numit și blestem, cântecul cade asupra Mariei și ajunge să fie pentru ea impulsul culegerii de melodii populare vechi de prin toată țara.

Această parte a cărții acoperă intervalul 1934-1939, o descoperim în plină ascensiune. De la debutul de la Teatrul Cărăbuș, la castingurile și repetețiile făcute de Constantin Tănase, la intrarea în contact cu boemul Sandu Eliad și cu primele case de discuri, care o transformă într-un adevărat fenomen muzical al Bucureștiului interbelic.

Maria Tănase pornește la cules cântece prin comunitățile rurale, pentru a recupera fragmente autentice de folclor. Piesele culese și interpretările lor nu lasă pe nimeni indiferent.

În această parte avem și numeroase frânturi din întâlnirile Mariei cu publicul care o asculta și o venera , iar în acest public se putea regăsi Iuliu Maniu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu sau Ion Minulescu. Avem de asemenea descris și turneul ei din Turcia, dar și prezența ei la New York, susținută de Dimitrie Gusti.

Simona Antonescu surprinde într-un mod foarte subtil, pe lângă zona politică și intelectuală, cea a debutului și a ascensiunii, și ipostaze intime, înfățișează întâlnirea dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși. Maria are vulnerabilitățile și iubirile ei. Cea mai marcantă rămâne, așa cum e descrisă de Simona Antonescu într-un minunat fragment din carte, cu sculptorul pe care interpreta îl întâlnește la Paris. Brâncuși vrea să o modeleze, să îi cizeleze potențialul orientând-o spre studii universitare și spre zone mai culte ale muzicii, Maria preferă însă, să nu renunțe la cântecul și interpretările care ating sufletele celor mulți.

În ultima parte a cărții, autoarea descrie imaginea pe care Maria o avea asupra Mariilor din ea, asupra sursei izvorului. Poate de aceea, această ultimă parte este intitulată după cântecul Mărie și Mărioară.

Avem o Mărie a cântecului, a maturității, a spectacolelor și a iubirii. Ni se povestește într-un fel deosebit gândurile ei din preajma zilei sale de naștere. În fiecare an întreba cum era atunci când s-a născut și în fiecare an primea o altă adăugire la răspunsul anterior. Voia să vadă sursa izvorului, să se vadă pe sine, apărând în lume, așa bătrână cum se simțea prin puterea glasului ei.

Ultima parte, cea mai scurtă, ne vorbește despre o anonimă fiică de florari din mahalaua Cărămidarilor, care participă la un concurs de frumusețe și care impresionează publicul la balul dansant, momentul în care Maria se îndrăgostește de scenă. Capitolul se încheie în momentul nașterii ei , fragment nelipsit de valențe simbolice.

Această biografie exploatează nostalgia, ajutându-ne să o căutăm și să o descoperim pe cea care a fost Maria Tănase, împreună cu autoarea, cea care ne furnizează povestea și asamblează materialele.

Cu scriitura sa surprinzătoare cu care și-a obișnuit deja cititorii, autoarea reface câteva oglinzi spre istoria și sufletul unei cântărețe de o pasiune și de un talent rar. E genul de volum care își atinge scopul: te farmecă și te face să vrei să afli mai mult. Astfel, volumul publicat la Editura Polirom trece repede, adânc și emoționant prin mintea cititorului, poate, chiar în spiritul cântecelor celebrei interprete, care dă titlul acestei miniaturi de epocă.