Poemele de luni: Marilena Apostu
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu din anul 2021.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 iunie 2026, 12:11
“Mă grăbesc să prind tălpile liliecilor
voi trece pe stradă cu atenție
vreau să răscumpăr liniștea.
păsări strâng șerpi și gesturi.
cu durere în piept
sunt pregătită să lipsesc,
în această dimineață
am visat drumuri surpate.
într-o bună zi
cheile măsurate de tine
vor spune că sunt vinovată de furie.
ia aminte!
te însoțesc până când
nu vei mai putea răbda confuzii,
o copilă așteaptă răsăritul în somn”.
La un exercițiu al imaginației care îmbină atât realitatea cât și visarea în speranța regăsirii liniștii ne invită poeta Marilena Apostu, născută la 22 iunie 1969, în municipiul Galați.
A absolvit cursurile Universității ,,Dunarea de Jos” din Galați, specializândiu-se în arhivistică, și, ulterior a frecventat Cursurile de perfecționare la Centrul de Documentare și Informare din Galați.
Ulterior, activează ca profesor documentarist la Școala Gimnazială „Sfântul Grigorie Teologul” din orașul natal.
Debutul literar s-a produs în anul 2012, cu poezie în revista ,,Argeș” din Pitești.
Marilena Apostu
A publicat diverse volume de poezie: Iubește-ți departele!, Opt tăceri, Tăcerea cuvintelor tale – ediție bilingvă în română și albaneză, Orașul cu femei triste, Umbrele nu fac zgomot, O sută și una de poezii, Cămașa pătată de somn, Poeme leoparde, Ora din sâmbure și în curs de apariție, Un om strivit.
Este prezentă în antologiile: Arta de a fi, Armonii Celeste, Boema\’33, Romeo și Julieta la Mizil, Simbol și metaforă -poezie și analiză literară, Daruri Divine- Antologie poetică- coordonator Baki Ymeri, Caiete Macedonskiene, volumele V și VI.
A publicat grupaje de poezie în revistele literare: Ramuri, Urmuz, Luceafărul de Dimineață , Poezia, Neuma, Acolada, Caiete Silvane, Banchetul, România Literară, Viața Românească, Nord Literar, Literatorul, Convorbiri Literare, Euphorion, Literatura și Arta și multe altele.
A câștigat diverse premii literare: Premiul Special, editura ARTCREATIV,,Premiul ”Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație”, Premiul Revistei ”Colocvii Dunărene”, Premiul II al Festivalului Internațional ”Adrian Păunescu”, Premiul Revistei ”LIMBA ROMÂNĂ”din Chișinău, ediția jubileu a Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmației, Premiul ”SPECIAL AL JURIULUI”- Festivalul de Poezie de la Sighetu Marmației, Premiul ” Matei Călinescu” pentru critică, Premiul CERCUL LITERAR DE LA SIBIU, acordat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, Premiul ” Eminescu” al Festivalului Internațional de Literatură ”Mihai Eminescu”.
“…până la urmă, găsești cu adevărat numai ceea ce știi că trebuie să cauți. Găsești numai ceea ce ai aflat deja. Așa este poezia Marilenei Apostu, o găsire, o regăsire în miezul misticii existenței. Mai mult, poezia Marilenei Apostu este, în ciuda aparențelor, solară, tonică, frumoasă. Dacă există o tristețe care plutește peste fiecare pagină a acestei cărți de poezie, este o tristețe care ne face bine” vede Adrian Alui Gheorghe, în poezia Marilenei acest melange firesc dintre bucurie și tristețe care ne brăzdează existențele, iar Petre Asachi punctează atent despre estetica poeziei care crede că “ o cultivă ca strigăt interior, lăsând totală libertate Eului, încât discursul său liric capătă forma unor expresii directe a trăirilor, a presiunilor abisale și a stărilor de conștiință, mirărilor, întrebărilor, a iubirii „bibelou de porțelan” – primejdia celui mai solitar om.”
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu din anul 2021.
“În poezie nu există teme. Sunt stări trăite sau, mai bine spus, semințe care au germinat. Un poet se inspiră din culori pictate, mirosul florilor, dureri, senin și multe altele… Trebuie doar să construiești un poem (clipe, fenomene ale naturii, dureri, fericiri)…. și mult har”, se destăinuie Marilena Apostu care scoate la iveală din arhivele sufletești o posibilă nuanță a poeziei.
Umbrela îmbătrânește și nu știe
să acopere ochii
ploaia o strâng în pumni,
la soare nu știu ce mă așteaptă
doar zgomotele îmi amintesc
să strâng poeziile ieșite afară.
nu doresc să plec,
voi fi cântec din cartierul tău.
cuvintele au mângâiat gândul până la disperare,
acum se joacă de-a melancolia.
iubesc ochii blânzi,
copacii imaginari și rochiile frumoase.
fiul îmi spune să mă opresc
deoarece felul meu de-a fi nu e necesar nimănui.
mâine voi fi la biserică.
hai la somn!
Rădăcinile iubesc întunericul
odihna nu poate să deschidă amăgiri
pământul strânge iubire.
flori de tei și dafin pentru cei
care adună singurătăți.
orfanii au haine fără de noroc.
Adam cel mlădios răscumpăra mărul înroșit ca focul.
nu mint!
am sărutat un bărbat…mă fascina privirea lui
aduna toată melancolia într-un anotimp.
tăcerea
a îngrămădit într-o zi sufletul
moartea n-a încăput într-un somn de femeie.
Ana Herța
Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.