Poemele de luni: Carmen-Maria Mecu

Debutul literar a avut loc în anul 1974 în revista Luceafărul.

Articol editat de cristina.rusu, 15 iunie 2026, 15:21

“Arunci o vorbă
iar din marea invizibilă
ies amintirile hulpave de lumină

cât de departe suntem uneori de propria inimă

și cât de simplu poate fi
să ne topim în sintagme academice
ori în suave reverențe uitând
că noi ne naștem să trăim fericiți”,

ne provoacă la un exercițiu terapeutic prin care putem modifica percepția asupra sensului existențial, poeta și psiholoaga Carmen – Maria Mecu, născută la 6 iunie 1948.

A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității București și deține un doctorat în psihologie cu o temă despre receptarea literaturii.

Debutul literar a avut loc în anul 1974 în revista Luceafărul, cu un grupaj de poeme prezentat de Dinu Pillat.

A publicat volumele de poezie: “Viața în fragmente, Cu geamănul dintre vieți, Privește în ochi un fir de iarbă, Colți de lună, Trotinetă pentru adulți, Miraculoasa banalitate, antologia de poezie Lumi fluide, dar, și patru cărți de critică și teorie literară : Nichita Stănescu – Prin lentile de psiholog, în anul 2001, reeditată în 2016, Conversia de perspectivă, Mintea care povestește. Scheme de cititor, scheme de autor, Creație și receptare.

A colaborat cu numeroase studii de psihologia literaturii, psihologia artei, psihologia comunicării în mai multe reviste academice: Revista de istorie și teorie literară, Poezia, Observator cultural, Limbă și literatură, Caietele Institutului Catolic, Convorbiri literare, Cultura, Asymetria și, de asemenea, cu poezie în Ateneu, Sintagme literare, Timpul.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Pitești.

“Personalitate complexă (poet, psihoterapeut, cercetător, profesor universitar), cu o remarcabilă predispoziție melancolică inhibată de un robust optimism cognitiv, Carmen-Maria Mecu și-a urmat de fapt vocația literară cu aristocratică discreție […] Pe lângă splendidele sale volume de poezie, care par a transpune liric, prin fel de fel de tainice sublimări, o expresivitate stilizată de stampă japoneză, cărțile de teorie critică și de psihologie aplicată ale autoarei au stârnit admirația unor critici extrem de exigenți din generații diferite” ne așează în față o radiografie concentrată și intuitivă a suflului poetic, Antonio Patraș continuată de către Paul Cernat care vede că “Tonul confidențial, reflexiv în fond configurează, cu grația delicată a artei naive (totuși sofisticate!) și a poeziei extrem orientale, un spațiu al intimității populat de obiecte și stări familiare: o identitate personală, în ultimă instanță. Ceea ce rezultă din explorarea „miraculoasei banalități” a existenței – interioare sau domestice – e un flux poematic fără vîrstă, sau avînd toate vîrstele deodată, care face diferența fără să violenteze, cu o delicatețe a percepției și o bunătate generoasă a privirii pe care ar trebui, probabil, să le reînvățăm.

“nu-i credeți când vă spun
că fiecare poem e o cochilie
în care a fost ucis
melcul”

ne îndeamnă poeta Carmen – Maria Mecu să fim deschiși la variate perspective ale realității.

*

priveam un nor
fotografiat spectaculos de altcineva
mi-am amintit că am pe un cd
ori pe un hard extern
o colecție de nori
da
am fost cândva un om de nori
un jucător al clipei
îmi citeam viața în cumuluși ca voi
în zațul de cafea
mai grea mi se pare
starea omului de apă mereu
altă ființă
în închisori de sticlă asta
nu prea mi-a reușit
îmi simt tot mai mult oasele
aș putea deveni un
om de piatră
wow
rigor mortis
spune-mi prietene ino
tu ai auzit de asta
toți cei pe care i-am iubit și m-au iubit
locuiesc
pe acest pământ
în cimitire inaccesibile mie
așa că de multă vreme ino
ei au în sufletul meu un memorial de
nori

*
ce frumusețe subțire și
tăioasă luna
la lăsatul serii

alb de albă
murmură ino aproape de urechea mea

o feciorelnică iluzie
pentru care mai merită oare
să mori

iubirea
moartea renașterea carusel
apoi oamenii
nu mai cred în puterile vindecătoare
ale cornului meu
sufletul migrează în trupurile de pluș
din odăile copiilor

dar
ne vom înmulți într-o zi
vom intra flămânzi în corpurile celor care
ne-au râvnit înșelat ucis disprețuit
lumea
va fi doar o turmă de inorogi visători

vom călca foarte ușor să nu trezim spaimele
ierbilor
vom digera hipnotic vorbele voastre mari despre
frumusețe bunătate dragoste adevăr
până când totul va deveni
o explozie de lumină
albă.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.