Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandarea librarului

“Oare ți-am spus vreodată?” – Genevieve Kingston, editura Nemira, 2026, colectia Raftul roz.

Ce mai citim: Recomandarea librarului

Articol editat de cristina.rusu, 21 iunie 2026, 00:00

Multe din cărțile pe care le citesc ajung la mine datorită unui grup de cititoare din care fac parte. E un grup online, secret și cu reguli stricte 🙂

 

Dar faptul că în fiecare luni scriem ce carte citim, că propunem și  alegem “cartea lunii”, “cartea de non-ficțiune”, “cartea românească” sau pur și simply facem un buddyreading daca mai multe dintre noi citesc aceeași carte în paralel, mi-a extins foarte mult lista de lecturi.

De cartea lui Genevieve nu auzisem pănă acum câteva săptămâni și am citit-o pe nerăsuflate la recomandarea unei prietene de pe acest grup. E o poveste foarte tristă, dar scrisă cu atât de mult curaj, demnitate, emoție încât poți vedea și frumusețea din toată suferința prin care trece autoarea.

Genevieve (pe numele de alint Gwen, folosit de-a lungul cărții), are doar 3 ani când mama ei (Kristina) este diagnosticată cu cancer mamar. Aceasta încearcă tot felul de tratamente: clasice, dar și alternative non-medicale. Reușește să supraviețuiască până când Gwen are 11 ani, dar spre finalul vieții e conștientă că timpul nu e de partea ei și că nu va fi alături de Gwen și de fratele acesteia în momentele cruciale ale vieții lor.

Așa că pregătește pentru ambii copii câte un cufăr cu pachete. Câte un pachet pentru fiecare aniversare până la vârsta de 30 de ani. În pachet pune un bilețel, un cadou mic și o poză a cadoului cu descrierea în cazul în care ceva se pierde. Mai există cadouri și pentru momente importante din viață: luarea permisului, intrarea la facultate. Când Gwen începe să ne spună povestea, ea mai are de deschis trei pachete: cel pentru logodnă, pentru căsătorie și cel pentru primul copil.

Cartea are o tandrețe neobișnuită pentru un subiect atât de puternic și asta clar i se datorează autoarei care ajunge la maturitate scriitoare, actriță și profesoară. E doar meritul ei că reușește să ne ducă atât de aproape de suferința prin care a trecut întreaga familie și totuși să aibă și momente de umor, de optimism și de abilitatea de a fi conștientă totuși de privilegiul cu care a crescut.

Cel mai dureros punct din carte nu mi s-a părut după moartea mamei ci faptul că Gwen o vedea la masă cum pregătește zi de zi pachetele și scrisorile pentru ea și fratele ei și era atât de absorbită în această activitate pentru viitor încât rata momente cu ei. Dar pe de altă parte Gwen apreciază foarte mult sfaturile primite în scrisori, bilețele și chiar pe un video lung lăsat în urmă de mama lor.

Din păcate, moartea mamei nu este singurul lucru dureros cu care Gwen se confruntă pe parcusul vieții până la cei 30 de ani. Relația cu tatăl său este una dificilă, mai ales când el se recăsătorește. Din scrisorile lăsate, Gwen descoperă că are permisiunea mamei să îi contacteze fostul iubit și inclusiv pe terapeuta Kristinei pentru a încerca să înțeleagă mai bine ce fel de om a fost mama înainte de boală și înainte de a se căsători.

Pe măsură ce deschide cadourile, Gwen nu e neapărat atașată de ele (ba chiar mama îi spune într-un video să nu se atașeze de ele și să nu sufere dacă le pierde), dar e tot mai conștientă de iubirea mamei care o urmează mereu. Îi e foarte dificil să se adapteze la universitate și actoria e singura ei pasiune constantă. Oamenii care i-au fost apropiați mamei, i-au devenit prieteni și ei. Și de fiecare dată când se văd la cină sau are nevoie de sfaturile lor, cineva spune o poveste despre Kristina care începe cu aceste cuvinte : “Oare ți-am spus vreodată…?” și știe că urmează o altă anecdotă din care poate afla mai multe despre mama și personalitatea ei.

Mi-am dat seama că memoriile sunt unul dintre genurile mele preferate de literatură și că apreciez foarte mult claritatea și reziliența de care dau dovadă acești autori care trec prin situații foarte grele și fac acest demers de a mai sta din nou și din nou cu durerea și amintirile triste pentru a pune pe hârtie lecțiile învățate.

Carte recomandată de Simona Cupa, ambasador librăria Bookstory

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebookX și instagram.