Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Darul lui Serafim, Simona Antonescu

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului – Darul lui Serafim, Simona Antonescu

Al doilea ei roman, Darul lui Serafim, ne confirmă harul inedit al scriitoarei și o plasează pe un loc aparte în paginile literaturii române contemporane.

Articol editat de cristina.rusu, 3 octombrie 2021, 00:00 / actualizat: 3 octombrie 2021, 1:12

Cartea leagă trei poveşti istorisite pe trei voci diferite, care introduc cititorul în atmosfera anilor nebuni ai jazzului, ai epocii în care se naşte viteza, într-o Românie modernă, doar în aparenţă calmă şi prosperă.

Personajele principale sunt Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai mari industriaşi români din perioada interbelică, inginer talentat şi figură politică foarte controversată a acelor ani, producătorul locomotivelor Malaxa, o candidată la titlul de Miss România 1932, în concursul organizat de revista Realitatea ilustrată și o familie de aristocraţi bucureşteni, cu un destin tragic.

Ce au în comun toate aceste personaje?

Răspunsul îl ştie numai Serafim, bătrânul cerşetor cu puteri misterioase care veghează, în noaptea de Ovidenie a anului 1932, impunătoarea biserică a Amzei.

Povestea familiei Malaxa este extrem de interesantă pentru cei care doresc să cunoască personalități care au influențat istoria României. Fiind un descendent a unei vechi familii de aromâni, povestea lui Malaxa începe undeva prin munții Pindului, în apropiere de Ianina. De aici, familia străbuicului său pleacă spre Țările Române, în Moldova, unde se naște mai târziu viitorul afacerist de succes. Apoi, pe larg (a început cu o mică presă de ulei în Bârlad, apoi a devenit patronul Uzinelor Malaxa, de unde a ieșit prima locomotivă românească), este descrisă toată viața acestuia, până la momentul prezent al desfășurării acțiunii, cel în care, într-o seară întunecată, Nicolae Malaxa, condus de șoferul Nicușor, trece pe la bătrânul cerșetor Serafim, pentru a-i da câțiva bănuți, spre păstrare a norocului.

Malaxa este un om respectat de angajații săi, datorită corectitudinii și actelor sale de caritate. Pe de altă parte, era o figură controversată, se afla în anturajul regelui Carol al II-lea și al Elenei Lupescu, cu care juca cărți până la primele ceasuri ale dimineții.

Și a doua poveste este foarte interesantă. Are ca subiect aventura unei fete cuminți, Aglaie, fiică de general și studentă la Drept, însoțită de prietena sa zburdalnică, Magda, spre titlul de Miss România 1932. Și aici avem personaje cunoscute ale epocii, fie că este vorba despre generalul Vlădoianu, tatăl fetei, sau de concursurile de ski organizate la Sinaia, la care participa chiar și principesa Ileana.

Juriul concursului Miss România este format din ministrul de externe, Alexandru Vaida-Voievod, directorul teatrului, Liviu Rebreanu, prințesa Cantacuzino și alte personalități ale epocii. Concursul are reguli foarte stricte, iar una dintre concurente a fost chiar descalificată pentru încălcarea lor.

O perioadă boemă ale aristocrației românești, în care plimbările la munte, la șosea, la Hipodrom sau cumpărăturile și pierderea timpului sunt la ordinea zilei.

A treia parte a romanului este cea mai dramatică, personajele sunt mai bântuite de spectrul unei sorți potrivnice: Eliza Moruzi Slătineanu, o tânără doamnă bucureșteană, mama gemenilor Matei și Luca este o soție aflată înntr-o crize de depresie repetată, cu niște copii zburdalnici, dar bolnăvicioși, un spital al epocii, cu o operație rapidă și nereușită de apendicită, o călătorie cu mașina, pe Calea Victoriei, aglomerată, cu cai căzuți în fața mașinilor, cu oameni trecând pe mijlocul drumului..

Ce pot avea în comun cele trei personaje, atât de diferite între ele? În afară de faptul că toți au o condiție socială privilegiată, îl mai au și pe Serafim, cerșetorul care-și făcuse adăpost în colțul Bisericii Amzei, la care fiecare dintre ei trece să-i lase câțiva bănuți, în speranța unui contract cu statul – Malaxa, a unui premiu la un concurs de frumusețe – Aglăița sau a însănătoșirii unuia dintre băieți – Eliza.

Serafim este un cerșetor, „stăpân pe colțul său de lume”, mare cât peretele unei case de lângă Biserica Amzei, de unde el „vede” destine și povești, pe care le urmărește cu ochi magici spre viitor. Serafim știe mai mult decât spune, iar atunci când spune, nimic nu e întâmplător.

Pe lângă adăpostul lui, trec într-o seară ploioasă de noiembrie cei trei oameni, cele trei destine care se intersectează sub ochii atotștiutori ai lui Serafim… doar pentru o clipă… dar viețile oamenilor se schimbă pentru totdeauna.

Așa se face că firele celor trei povești se adună în pumnul lui, iar ghemul poveștilor se deșiră înapoi în timp. Singura speranță pare a fi tot Serafim, în același timp înger și demon. El e cel care cunoaște și pare a împleti destine, soarta este mărturisită, în cuvinte simple încă de la început, dar e nevoie de atenție ca să o deslușim pe deplin.

Această lume a proorocilor, ilustrată aici de cerșetor, pare a fi foarte simplă în esență, deși tainele lor sunt complexe și întunecate: dacă ajungi la el, ești binevoitor și îi dăruiești un ban, ai noroc și scopul imediat îți este îndeplinit, chiar și viața în întregul ei îți va fi binevoitoare. Dacă nu ajungi, norocul îți dispare și tragedii sau suferințe se vor abate asupra ta. Dar putem privi și din altă perspectivă, desigur: e vorba doar de norocul proorocului sau lucrurile sunt deja decise într-o cu totul altă lume?

Fiecare personaj este mai mult decât pare. Nicolae Malaxa se folosește de corupția din anturajul lui Carol al-II-lea pentru a-și asigura contracte fabuloase cu statul român, dar se dovedește un patron atent cu angajații lui, pe care îi ajută ori de câte ori au nevoie. Aglăița Vlădoianu câștigă titlul de Miss România, dar este mai mult decât o fată frumoasă pusă într-un tipar. Eliza Moruzi Slătineanu luptă cu imposibilitatea fericirii și a pasiunii, sub aparența elegantă și rafinată a doamnei din lumea bună a Bucureștiului. Lumini și umbre… bine și rău… aparențe și esențe.

Povestirile Simonei Antonescu oferă cititorului o incursiune în Bucureștiul interbelic, cu atmosfera sa boemă, chiar dacă marcată de criza financiară. Aici regăsim Calea Victoriei, cu traficul său infernal, Lipscanii cu magazinele sale cu nume amuzante – croitoria Dama Elegantă, magazinul de stofe Papagal, putem arunca o privire și la cursele de cai de pe Hipodrom, întâlnirile la ceaiurile dansante, concursurile de frumusețe sau la partidele de cărți ale regelui și apropiaților săi sau ale familiei Moruzi Slătineanu.

Darul lui Serafim este o colecție de povești frumoase, un roman de care avem nevoie pentru a reîntoarce publicul cititor spre literatura română, spre povești seducătoare, îmbietoare.

Citind acest roman, veți fi, cu siguranță, surprinși plăcut. Cartea poate fi împrumutată de la secțiile și filialele Bibliotecii Județene ‘’Octavian Goga’’ Cluj.