Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Poemele de luni: Maria Ivanov

Poemele de luni: Maria Ivanov

Maria Ivanov ne propune o problematică existențială adânc fixată în conștiința universală.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 21 septembrie 2026, 00:00

“Ți-am încredințat

alegerile mele
Te-am lăsat să decizi
ce e bine și ce nu,
ce să intre
și ce să iasă din
viața mea
cine să rămână.
Am folosit
pătratul lui Descartes
și n-am acționat.
Ți-am pus patru întrebări
și am așteptat

Am încredere
că știi.
Și aștept.

Aștept.
Dar
parcă nu se mai face
voia Ta”,

ne propune o problematică existențială adânc fixată în conștiința universală, poeta, cronicarul de carte și teatru, managerul cultural, Maria Ivanov, născută la 21 septembrie 1993 la Cuhnești, Republica Moldova.

Este cercetător științific stagiar la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, președinta Asociației Obștești „TIMPUL TINERILOR DIN MOLDOVA”, directoare executivă a revistei TIMPUL din România, coordonatoarea proiectelor „E TIMPUL pentru Carte”, „Întâlniri la TIMP”, „Gala Premiilor pentru CURAJ ale Revistei TIMPUL din România” și coorganizatoarea Taberei de Literatură „Leonard Tuchilatu” împreună cu Dumitru Crudu.

A frecventat Atelierul de Scriere Creativă „Vlad Ioviță” între anii 2021 și 2026.

Maria Ivanov

În 2022 a debutat cu volumul de poezie „Totul va fi bine” iar în 2025 cu volumul „Aici nu ai pe cine te baza”, ambele editate la Editura Prut Internațional, iar, în 2026 apare cu poezii traduse în italiană în antologia internațională „Anima Mundi”, editura EUDEMONIA, Italia.

Este prezentă cu poezii în antologia „Cartea Prutului”, realizată de Moni Stănilă la Editura Prut Internațional, Chișinău, 2024, și cu proză în antologia „30”, realizată de Diana Iepure la Editura Paralela 45, București, 2024.

Poeziile sale au fost traduse în limbile albaneză, în turcă, italiană și în spaniolă și a participat la mai multe festivaluri naționale și internaționale de poezie și teatru.

Câștigă mai multe premii literare: Premiul Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Moldova și Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru debut.

Pentru implicarea în promovarea culturii a primit premiul „Gheorghe Cincilei”, acordat de Ministerul Culturii al republicii Moldova și Premiul Național pentru Tineret, la categoria „Promovarea Patrimoniului și Culturii Naționale”, oferit de Ministerul Educației și Cercetării.

Șerban Axinte îi distinge finețea versului chiar dacă este surprinsă din mers, deodată cu el: “Maria Ivanov scrie o poezie a urgenței, vizînd realitatea imediată și evenimentele aflate în plină desfășurare. Chiar și atunci cînd face trimiteri spre trecut, spre copilărie, de pildă, lucrurile sînt scoase din fixitatea lor, poezia nefiind una a acumulărilor și a dezvoltărilor progresive, ci una a emisiei directe…drama personală și drama lumii se întâlnesc, se completează, se luminează, se adâncesc, se întrepătrund, devin una și aceeași și asta face ca poezia Mariei Ivanov să fie cu un pas înaintea (sau cu un cap deasupra) poeziei care se scrie în ultimul timp” iar această ultimă idee este subliniată și de Maria Pilchin: “ o poetă mereu nouă, mereu diferită, îi lipsește manierismul redundant. Îi lipsește imitarea altor estetici poetice, mereu iese din comun, evitând manifest locurile comune în care alunecă mulți poeți. Ea reacționează la cele mai mici variații ale lumii din afară și poezia ei este reacție, stare și puls, un puls viu,cert, pe care dacă îl palpezi, tresari.”

Este membră a PEN Clubului din România, a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Chișinău.

“Scriu poezie doar atunci când simt că emoțiile cer să fie eliberate” iar acest exercițiu terapeutic ni-l poate propune Maria Ivanov și nouă, celor care căutăm, de asemenea, site prin care sa ne trecem ființa.

PODELELE NESPĂLATE

Îmi amintesc cum
în zilele de vară
ocoleam casa bunicii
știam că imediat cum intru pe poartă
îmi găsește ceva de făcut
mereu mă întâmpina cu
„ce bine că ai venit,
chiar mă gândeam, oare cine îmi va spăla podelele”.

Azi, așteptând
microbuzul galben într-o baie de praf
mi-aș dori să o găsesc acolo, pe prispa casei din Cuhnești;
acum aș
spăla podelele alea
pe care atunci
sub niciun chip nu voiam
să le spăl

cea mai caldă amintire

am uitat tot
cum se simt
brațele tale
pe talia mea voluptoasă
gustul buzelor tale
urmele acelor
care ți-au tatuat
uitarea
am uitat
când ne-am văzut
prima dată
rețin mătreața
pe umerii tăi înguști
asemeni unei zăpezi
de mult uitate
pe care o suflam
cum ai sufla
din palme
mii de vise
mărunțite
rețin zâmbetul tău
cel mai urât zâmbet
cu dinții încălecați
îngălbeniți
de tutun ieftin
cel mai urât zâmbet
cea mai caldă amintire
de peste ani