Via Transilvanica se poate străbate și călare
Dana: Am văzut Via Transilvanica şi am zis: „Hai să mergem călare până la Putna!”
Articol editat de Carmen Sas, 31 iulie 2021, 06:00 / actualizat: 31 iulie 2021, 9:12
Via Transilvanica se poate străbate și călare. Au demonstrat-o în premieră doi soți din Mureș, care au parcurs aproape 300 de km, cu caii. Alexandru și Dana au 46 de ani și își petrec timpul liber călărind. Ideea de a pleca de la Reghin, județul Mureș până la Putna, județul Suceava, a apărut ca o ambiție după ce au auzit numai cuvinte de laudă la adresa traseului conceput de Asociația Tășuleasa Social.
La capătul a 11 zile de călărit la pas ore în șir, peripeții și momente grele pentru ei și caii lor, soții temerari au ajuns la concluzia că Via Transilvanica este cu adevărat drumul oamenilor fiindcă nu doar că s-a născut din donații, dar continuă să existe prin bunăvoința localnicilor:
Dana: Am văzut Via Transilvanica şi am zis: „Hai să mergem călare până la Putna!”
Alexandru: Aşa traseu mai rar, te încearcă cu toate cele: şi cu foame, şi cu oboseală; şi cu plâns, şi cu somn.
Marcela German: Cum e pentru cai?
Dana: Ai noştri sunt nişte cai buni, chiar dacă nu au fost antrenaţi pentru anduranţă.
Marcela German: Cât a durat?
Dana: 11 zile, cu 25-30 km pe zi. După ziua a doua deja caii au intrat într-un ritm de 4 km la oră, pe care l-am ţinut până la Putna.
Dana şi Alexandru sunt primii români care au parcurs călare sute de km din Via Transilvanica. Au rămas vrăjiţi de frumuseţea locurilor, dar şi de unii oameni buni:
Dana: Am întâlnit oameni faini, care ne-au primit, ne-au aşteptat cu purcel la proţap. Băieţii de la Tăşuleasa au explicat că cei care vin pe traseul acesta nu sunt oameni care să nu fie primiţi în casă.
Alexandru: Mai sunt şi case parohiale care oferă cazare în sate mai mici.
Dana: În primele 2 zile am mers pe nişte ploi torenţiale; şi eram aşa de supăraţi, eu atunci am avut prima ezitare de a mă întoarce. La un moment dat am văzut în dreapta noastră o fermă. Doi băieţi strigă: „Da’ aveţi unde să dormiţi? Eu am o casă părăsită; vreţi să dormiţi în ea?” Am zis: „Da, dormim oriunde!”
Tot de la oameni le-au venit însă şi neplăcerile, spun cei doi călăreţi:
Dana: Ar trebui ca oamenii să nu şteargă marcajele.
Alexandru: De exemplu aici, deasupra de Monor, nu era semnal deloc: nici la internet, nici la telefon. Şi nu mai era semn. Şi ne-am dus vreo 2 km pe un drum rău, noroit.
Dana: Acolo am intrat cu calul într-o mlaştină. Greu a mai fost la Vatra Dornei, când am ieşit pe asfalt şi era o căldură de 40 de grade.
Cât despre costul unei asemenea vacanţe, depinde de pretenţiile fiecăruia:
Alexandru: Am parcurs 300 km.
Dana: La Moldoviţa, la Suceviţa, noi nu puteam să facem traseele, pentru că erau foarte abrupte şi stâncoase. Am găsit pe internet pe cineva cu o remorcă, să ne treacă până în Suceviţa. Şi vreau să spun că nici măcar bani de un suc nu ne-a luat. O singură noapte am dormit în cort, în rest am dormit la pensiuni. În total costurile au fost în jur de 3000 de lei.
Marcela German (RRA) / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
