„Cămeșa de sărbători” adoptată de Editura „Valea Verde”

Timp de două zile, în 28 și 29 iunie, în comuna Călinești, județul Maramureș, s-a desfășurat cea de-a doua ediție a evenimentului „Sărbătoarea Rădăcinilor Străbune” (organizată de Asociația „Călineștenii Țării Maramureșului”), un concept ce-și propune reînvierea tradițiilor și obiceiurilor strămoșești din Maramureșul Istoric, aflate pe cale de dispariție. De la această sărbătoarea până la nașterea unei Școli a Rădăcinilor Străbune, n-a fost decât un pas. O școală în care „cocoanele” și „găzdoile” deopotrivă, reînvață să coasă cămeșile tradiționale, din cânepă. De aici și ideea unei cărți, „Cămeșa de sărbători” ( semnată de Maria Șerba, Ileana Șandor și Măriuca Verdeș), apărută, în condiții excelente, la Editura „Valea Verde” din Sighet (design copertă Alina Bondrea; tipar, ASKA Grafika).

Articol editat de , 29 iunie 2016, 22:40 / actualizat: 1 martie 2017, 14:18

Ideea acestei cărți s-a născut odată cu inițiativa grupului de Găzdoi călineștence, care activează în cadrul Asociației culturale Călineștenii Țării Maramureșului, grup care și-a stabilit printre alte obiective păstrarea și promovarea tradițiilor străbune, a zestrei și a bogăției de neprețuit lăsată de părinți și bunici. (Introducere)

Nu întâmplător activitățile din 28 iunie au debutat în gospodăria lui Victoru’ Știrbuțiului cu simpozionul și lansarea cărții „Cămeșa de sărbători”.

Prin intermediul cămășii, creatorul popular comunică și se comunică pe sine ca parte a unui întreg pe care îl reprezintă. (conf.univ. dr. Delia Suiogan, cea care semnează și Cuvântul Înainte al volumului)

Tocmai de aceea, în cadrul simpozionului, profesori, lectori universitari și etnologi au analizat cămașa, utilitatea și funcționalitatea ei. Au vorbit: Doina Voina (profesor), Ioana Dăncuș (muzeograf), Mihai Dăncuș (fostul director al Muzeului Maramureșului din Sighet), dr. Delia Suiogan (conferențiar universitar), dr.Gabriela Ilieș ( conferențiar universitar), Pamfil Bilțiu (etnolog), autoarele: Maria Șerba , Ileana Șandor și Măriuca Verdeș (președintele Asociației „Călineștenii Țării Maramureșului” și moderatorul întregului eveniment), Ion Mariș (coordonatorul Editurii „Valea Verde”), dr. Nicoară Mihali (scriitor) și ” găzdoaiele”.

Cămașa de sărbătoare devine ea însăși o structură simbolică prin intermediul căreia actantul, devenit un actor, accede la supranatural. Toate simbolurile ce intră în acestă structură sunt în același timp forme de încifrare a sacralității. (conf.univ. dr. Delia Suiogan)

Cartea este structurată în trei părți : O parte vorbește despre Călinești- satul și oamenii săi (călineștenii, oameni veseli, oameni harnici, oameni credincioși), o a doua este dedicată cercetării (Din lada cea veche s-au recuperat cămăși vechi de peste 100 de ani, cămăși mai noi de pe la mijlocul secolului al XX-lea, făcându-se o comparație cu cele actuale. Constatările au fost neașteptate. La cămașa cea veche, deși croiul este diferit față de cămășile actuale, se constată că lucrătura este realizată, în mare parte, cu spăgmă, cu mare migală, de o finețe surprinzătoare.), iar cea de a treia parte este destinată realizării cămășii. Noi am reușit să coasem câteva cămăși cu motive tradiționale, credem că am insuflat copiilor de la Școala Rădăcinilor Străbune această dorință, această plăcere de a purta cămașa după modelul locului. (Maria Șerba)

Eu m-am ocupat  de partea practică a ceea ce doamna Șerba a cercetat îndeaproape. Mi-a făcut plăcere s-o însoțesc pe teren, să descopăr niște lucruri despre care aveam impresia că le știu dar, de fapt, nu prea le știam. Am fost aplicant, am coordonat femeile care și-au cusut cămeșile, am coordonat partea de cusături la Școala Rădăcinilor Străbune de astă-vară, am reușit, cu câteva fetițe să înfiripăm câteva cusături mai simple, nu se poate totul dintr-o dată, însă, cu pași mărunți, mergem mai departe. Am reușit să convingem, destul de greu, zece găzdoi să se apuce de o cămeșă. Noi am fost primele care le-am dat exemplu și ne-am terminat cămeșile. Mă bucur că am reușit să facem acest lucru, mai ales că le-am cusut respectând adevărata tradiție: le-am cusut cu ață, șpargă, și ață cu cap de mâț și cu tot ceea ce cere tradiția. ( Ileana Șandor)

„Hei, săraca mândruța!/ Pune teara după casă,/ Câți or trece tăți să țasă./ Pune teara-n vremea ei/ Ș-o gată mâncând păstăi./ Pune teara când se pune/ Șî o gată mâncând prune.” (Duma Vasile, Călinești)

Cei prezenți ieri, 28 iunie, la lansarea de carte, au avut parte  nu de păstăi și prune, ci de curechi umplut și de deliciose pancove, pregătite cu drag și suflet de găzdoi.

Sărbătoarea Rădăcinilor Străbune, ediția a II-a, s-a încheiat în seara zilei de 29 iunie cu Jocul Satului.

Autor, Brîndușa Oanță

Puteți asculta Radio Sighet și on line AICI