Ursul, vulpea şi pescarii!

A fost săptămâna în care, conform tradiţiei populare, ursul aflat în hibernare ar fi trebuit să iasă din bârlog şi să privească afară. Iarnă de-ar fi fost cu adevărat, ursul ar fi trebuit să se sperie de umbra sa şi de soarele cu dinţi de afară. Iar dacă nu, primăvara ar fi fost aproape.

Articol editat de Carmen Sas, 7 februarie 2016, 10:44 / actualizat: 2 februarie 2017, 18:37

Frumoasă povestea aceasta, dar cine poate să ştie ce a văzut ursul afară?

O femeie de 81 de ani din Bistriţa Bârgăului mi-a povestit chiar în acea zi de răscruce, că oamenii de la munte mai au şi alte semne de citit, pentru a şti dacă primăvara vine mai devreme: bunăoară, dacă vulpea poate trece râul pe gheaţă, păstrăvii iesiţi la şpaţir se sperie de ea şi se întorc în ascunzătorile în care s-au pitit la începutul iernii. Numai că marți, 2 februarie, nici măcar la munte nu am mai găsit vreun râu acoperit de gheaţă. Deci, mi-am zis că primăvara nu este departe, aşa că sâmbătă am ieşit la baltă, să văd dacă crapii mei gândesc la fel ca păstrăvii femeii.

Am ajuns pe malul lacului Dorolea puţin înainte de ora 9.00, pe când afară erau minus 4 grade.

Apa, tot rece…

Am privit peste baltă şi mi-am zis aşa, privind întinderea de gheaţă: vulpea poate să treacă lacul pe gheaţă de-a latul în partea de jos, deci iarna se prelungeşte. Dar, dacă ea încearcă în partea de sus, nu poate, pentru că balta a început să se dezgheţe şi s-a format un ochi mare de apă.

Aşa că mi-am scos cele două beţe de feeder, le-am încărcat şi, după ce am aruncat câţiva pumni de nadă (vie) în apă, le-am aruncat şi pe ele.

Soarele s-a jucat cu noi, fiinţele de pe marginea bălţii (un om, câteva coţofene şi vreo doi corbi), ascunzându-se din când în când după ceva norişori. Pe dată a început şi gheaţa de pe lac să se mişte, pârâind din încheieturi şi scoţând adevarate tunete. Dar nu s-a ivit niciun vulpoi să prindă peşte.

După vreo două ore au mai venit câţiva confraţi: unul şi-a făcut o copcă într-o zonă unde gheaţa era mai groasă, iar altcineva a făcut înconjurul lacului în căutarea unor şalăi înşelaţi şi ei de razele soarelui.

Nu am avut nicio prezentare până acum, îmi spune Mihai, dar mai încerc. Este plăcerea de a sta în natură, mai ales în zilele noastre, în care stăm atât de mult la birou Simt că primăvara vine mai devreme, în acest an.

Nu cred că a trecut iarna, ea are tot dreptul să se întoarcă, ne avertizează celalalt Mihai, tatăl, ferindu-şi faţa de vântul tăios.

Când soarele a căzut în spatele pădurii din apropiere, m-am dat bătut şi mi-am strâns beţele. Măcar acasă voi atrage invidia soţiei, care va exclama privindu-mă vai, ce te-ai bronzat pe faţă!. Mda, de la vânt.

În zare, munţii Rodnei!

Nu vă bazaţi pe soare, el încă se joacă cu noi. Şi îşi ţine dinţii la îndemână.

La pescuit, cu tot dinadinsul

Florin Săsărman

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.