[Răspunsuri] Ziua 1 – O oază de zâmbete

Ziua 1: Când ai zâmbit ultima dată cu adevărat, sincer, din suflet?

Articol editat de , 8 octombrie 2015, 08:45 / actualizat: 20 octombrie 2015, 9:37

Se pare că este totuşi dificil în anumite cazuri, să îţi aminteşti când ai căscat ultima dată ochii şi ai afişat cel mai frumos zâmbet. Ne-am bucurat să vedem însă că există oameni dispuşi să lucreze cu ei înşişi ca să îşi amintească de acele momente.

Am zâmbit acum 5 minute. L-am sunat pe un prieten să îi spun La mulţi ani, că e ziua lui. E farmacist la fratele meu de vreo 2 luni şi ăla, în loc să îi dea liber, ca să nu zic de o primă ceva, i-a programat inventar şi stă pe capul lui să numere flacoane.

Azi-dimineaţă am zâmbit ultima dată când am fost la o facultate şi am făcut promovare pentru AIESEC. Văzând că bobocii deveneau super entuziasmaţi când le vorbeam de experienţa mea şi doreau să se înscrie, m-a făcut să zâmbesc, gândindu-mă că munca mea de voluntar de 3 ani deja nu a fost utilă doar pentru dezvoltarea mea personală, ci că îi pot influenţa şi pe alţii în mod pozitiv.

Astăzi, pentru că m-am trezit sănătos, întreg şi binedispus.

Era marţi seara, într-un club din Sibiu. Mă întorc de la toaleta clubului, încercând să îmi fac loc printre toţi copiii parcă pregătiţi să meargă la nuntă, când dintr-o dată o văd. Stătea inocentă, uitându-se la mine. Am zâmbit, zâmbit e puţin spus pentru că eram cu gura până la urechi, cu ochii mari şi parcă genunchii nu mai aveau mult până să cedeze…Mi-a lipsit starea aceea, mă simţeam ca şi când timpul s-ar fi oprit, că eram doar noi doi, uitându-ne unul la celălalt ca nişte îndrăgostiţi. Asta până când un prieten m-a tras la o parte şi gata…a dispărut tot :))

Ieri am zâmbit când a câştigat România la rugby.

Aici este simplu. Din fericire, eu zâmbesc tot timpul şi o fac din suflet. De multe ori spun că mama m-a născut cu zâmbetul pe buze, pentru că sunt momente în care vreau să îl şterg sau nu se cade să îl pe buze, însă el se încăpăţânează să rămână acolo, pe poziţii J. Vezi…nici când scriu nu pot să nu îl folosesc. Nu vrei să ştii ce înseamnă să îţi cerţi copilul şi să nu te poţi abţine să zâmbeşti, mai ales când îi vezi feţişoara gravă sau cât de serioasă pari când vrei să le ţii prietenilor un discurs despre moralitate, dar colţurile gurii tale îţi ating urechile. Toate argumentele se duc pe apa Sâmbetei. Am învăţat însă să cresc aşa, pentru că face parte din mine. Ultima oară când am zâmbit din suflet a fost astăzi, în jurul orei 12:35, când mă aflam în autobuz cu zmeul meu de 6 anişori. Era cu privirea pierdută pe geamul mijlocului de transport, când îl aud rostind: „Ştii, mami…mi-aş dori să zbor cu un avion în care doar eu să fiu om, iar restul poliţişti..”. Cum să nu o faci?

Am zâmbit azi-dimineaţă, când a pus Andy melodia lui Bănică – Toată lumea dansează. De ce am zâmbit? Pentru că mă durea foarte tare spatele…

Ultima dată am zâmbit astăzi, deoarece m-am întâlnit cu o prietenă foarte bună care a plecat de la şcoala mea.

Cred că cel mai sincer zâmbet a fost o afirmare a unui insight. Our so called problems can be reduced to nothingness when you realize it’s all just a matter of perception. Your thoughts shape your reality.

Îmi place mereu să zic: sunt prea mulţi oameni trişti, morocănoşi, de ce să fiu şi eu? Aşa că, în fiecare zi zâmbesc şi încerc să îi fac şi pe ceilalţi să râdă cu gura până la urechi. Un zâmbet de zilele acestea care mi s-a lipit de suflet a fost acela la aflarea veştii că o bună prietenă o să aibă un bebe 🙂 Doamne ajută să fie bine!

Redacţia

Puteţi să ascultaţi Radio Antena Sibiului online AICI.

Pentru articolul care explică toată această nebunie frumoasă, intraţi AICI.