De ce sunt unii oameni atât de frigurosi?
De ce unii oameni pot sta în pantaloni scurţi atunci când alţii se plâng de frig chiar şi cu o geacă groasă? Aceasta e o întrebare la care ştiinţa încearcă să răspundă de mult timp. Charles Darwin a remarcat capacitatea locuitorilor Tierra del Fuego de a rezista la frig încă din timpul celui de-al doilea voiaj al HMS Beagle.
Articol editat de , 26 iunie 2015, 12:00
Percepţia temperaturilor scăzute începe atunci când nervii din piele trimit impulsuri creierului, cu informaţii despre temperatura pielii. Aceste impulsuri nu răspund doar la temperatura pielii, ci şi la schimbările acesteia.
Ne este mult mai frig atunci când sărim în apă rece, întrucât temperatura corpului scade brusc, decât atunci când avem timp să ne obişnuim cu apa. Şi în această situaţie temperatura corpului scade considerabil, dar diferenţa constă în faptul că acest lucru se întâmplă treptat. Pe de altă parte, o scădere bruscă a temperaturii organelor interne poate rezulta în hipotermie letală.
La oamenii sănătoşi, sistemele fiziologice împiedică hipotermia. Impulsurile de la piele ajung la hipotalamus, regiunea creierului responsabilă pentru controlarea mediului intern, ceea ce generează instrucţiuni în sistemul nervos, care previn o scădere bruscă a temperaturii organelor interne. De asemenea, impulsurile nervoase transmise muşchilor generează o încălzire metabolică, manifestată extern prin tremurat. Vasele de sânge care ar transporta, în mod normal, sânge cald de la organele interne la pielea rece, se contractă, reţinând cea mai mare parte a sângelui şi căldurii sale în organele interne. Impulsurile care ajung la cortexul cerebral generează informaţii despre cât de frig ne este. Acestea se combină cu impulsurile de la sistemul limbic, responsabil pentru emoţii, pentru a stabili cât de rău ne simţim. Aceste sentimente generează anumite comportamente şi reacţii emoţionale.
Femeile sunt mai friguroase decât bărbații – oamenii de ştiinţă spun că e o diferenţă majoră între a-ţi fi frig şi a te simţi mereu rece. Aici există mai multe explicaţii valabile. Exceptând problemele de circulaţie şi activitatea hormonală scăzută, uneori şi oamenii sănătoşi dau semne că le este mai frig decât ar fi normal. De exemplu, femeile au o temperatură corporală mai mică decât a bărbaţilor, aceasta fiind o consecinţă a unui nivel mai mare de grăsime şi de estrogen.
De asemenea, un studiu efectuat pe gemeni arată că predispoziţia de a simţi frigul se poate moşteni, întrucât implică o bază genetică pentru percepţie exagerată a temperaturii. Un altul arată că frigul poate fi contagios, în cazul unora dintre noi.
Un grup de voluntari sănătoşi a fost pus să vizioneze filmări cu actori care dădeau toate semnele că le-ar fi frig, iar temperatura mâinilor acestora a scăzut considerabil, deşi nu se aflau într-un mediu friguros.
Frigul în diverse locuri ale lumii – fiecare om are acelaşi set de gene. Altceva este faptul că la fiecare popor el este reprezentat în diferite variante. Popoarele din nord posedă variante ale selecţiei naturale de gene implicate în metabolismul lipidic. Atunci când omul mănâncă alimente grase, energia este stocată sub formă de grăsime. Acest lucru este benefic pentru viaţa într-o climă aspră, a explicat Vadim Stepanov, expert în genetică medicală.
Locuitorii din ţările calde nu au nevoie de atâta energie, de aceea metabolismul lor diferă. Vorbind mai simplu, în Siberia unui african nu îi va fi pur şi simplu frig, dar şi foame. Toate rezervele de energie din organism vor fi consumate foarte repede. Şi pentru a le umple, omul va fi nevoit să mănânce multă carne şi mâncare grasă.
Pe de altă parte, popoarele nordice nu se simt bine în tropice. Activitatea genei rezistenţei la frig a fost elaborată timp de mii de ani, începând din momentul când primii oameni s-au stabilit în Siberia şi în Extremul Nord.
RADOR
Nu uitaţi, Radio Cluj se poate asculta şi online AICI:
