În satul Laz, pe Valea Frumoasei, s-a stins o lumânare la icoană
Astăzi, 15 aprilie 2015, a trecut în nefiinţă la vârsta de 92 de ani, Maria Deac Poienaru, ultima descendentă a iconarilor din neamul poienarilor, până acum „Tezaur Uman Viu”, iar de acum înainte devine prin opera sa „ Tezaur al Neamului Românesc”.
Articol editat de cristina.rusu, 15 aprilie 2015, 16:06
Puţini şunt cei care ştiu că Doamna Maria era preocupată de tot ceea ce însemna meşteşug, tradiţie sau obicei popular. Casa din satul Laz este în acest sens o mărturie, prin covoarele, ţesăturile şi mai ales prin costumul popular în care şi-a dorit să fie înmormântată, totul făcut cu dragoste şi pasiune de mâinile măiestre ale iconarei.
De-a lungul anilor, celebra iconară, a avut numeroşi discipoli, unii pe la Şcoala Populară de Arte, alţii prin şcolile Săsciorului sau pur şi simplu, viitori iconari, care au venit să înveţe tainele acestui meşteşug dintre artă şi rugăciune, şi care au fost primiţi de fiecare dată cu bunătatea slujitorului lui Dumnezeu, pentru că asta s-a vrut şi a fost Maria Deac Poienaru.
Marea iconară, a fost întotdeauna de o modestie fără seamăn, cuminţenia vorbelor şi faptelor sale venea din sfinţenia muncii. (Gheorghe Nedea, referent cultural la Consiliul Judeţean Alba)
Nu pot începe o icoană, fără rugăciune, că altminteri n-o să se poată, spunea Maria Deac Poienaru.
Această rugăciune la care ne îndeamnă opera sa, este semnătura „zugravului din marginea icoanei.(Gheorghe Nedea, referent cultural la Consiliul Judeţean Alba)
Maria Deac Poienaru, s-a născut în zi de Bună Vestire, a murit în Săptămâna Luminată, când sufletele merg în Rai, cum zic mărginenii de pe Valea Frumoasei, şi v-a fi plânsă de noi toţi, de Izvorul Tămăduirii.
Cezar Firu
Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI
