Pisica de la Roma Antică şi până în zilele noastre
Prima pisică a fost descoperită alături de probabilul său stăpân într-un mormânt
din Cipru între anii 8300 şi 8000 î.Hr.
Prezenţa pisicii în Italia e datată începând cu 500 î.Hr prin descoperirea unor
monede ce aparţineau unor puternice colonii cum ar fi Taras şi Region(actualele Taranto şi Reggio Calabria), care erau reprezentate prin imaginea unor pisici.
Articol editat de cristina.rusu, 25 martie 2015, 13:53
De aici ajungem la Roma Imperială unde pisica domestică s-a afirmat şi s-a
consacrat definitiv.
In Roma Antică pisica reprezenta atât o companie pentru viaţa terestră dar şi
companie în viaţa de dincolo de moarte. În această perioadă istorică foarte multe nume
sau prenume derivau de la cuvantul“pisică”: Cattus, Cattulus (pisic, pisicuţ),
Felicula, Felicia (pisicuţă).
Anumite garnizoane ale armatei romane aveau desenate pe scuturi, ca simbol, pisici
de diferite culori.
Grecii identificau zeiţa Bastet, divinitate egipteană cu chip de pisică cu zeiţa lor
Artemide, protectoarea celor care năşteau dar şi a animalelor.
Introducerea în Imperiul Roman al cultului zeiţei Bastet, identificată mai tarziu cu
zeiţa Iside, întăreşte la romani cultul în pisica sacră. În fiecare oraş era un templu dedicat zeiţei numit Serapeum.
La Roma se construieşte un templu unde azi se află biserica Sfantului Stefano din
Cacco,aici găsim o mică statuie a unei pisici care şi azi se poate admira pe un perete al
castelului Grazioli, pe strada Pisici (Via della Gatta).
În Evul Mediu pisicile sunt asociate ereticilor, vrăjitoarelor şi demonilor, aşadar
pentru mult timp pisica este arsă pe rugul vrajitoarelor, sacrificată în diverse ritualuri şi torturată.
Pisica neagră a fost numită în 1233 de către Papa Gregorio IX ca fiind o
reâncarnare a Satanei, ca mai tarziu în 1484, Papa Inocenzi VII, dă un decret prin care
toate pisicile să fie arse împreună cu vrăjitoarele în compania cărora erau găsite.
Doar în perioada Renaşterii, pisica domestică atrage din nou atenția bisericii atât
de mult încât Cardinalul Richelieu lasă o parte din averea sa ca moştenire pisicilor sale.
La sfârșitul anilor 1800 s-a făcut aşa o mare pasiune pentru această felină, care, cu
ani în urmă era maltratată şi omorâtă, că s-au organizat primele expoziţii feline şi s-a
început stabilirea standardelor diverselor rase. Pisica a început să fie iubită ca în
îndepărtatul său trecut, nu mai este considerată sacră dar, cel puţin, înainte de toate este respectată.
În anii 1900, pisicile de la Roma au fost hrănite cu banii primăriei iar în zilele
noastre ele sunt iubite şi îngrijite în colonii feline de către persoane numite”gattare”, care în fiecare zi dedică timp şi pasiune pentru a le duce mâncare şi a le îngriji.
Ioana Dorina Pitiş
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Jurnalism,Comunicare şi Relaţii Publice)
Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.
Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI
