Libertatea care luminează lumea

Era o vreme când America era cu adevărat pământul făgăduinţei. Spre sfârşitul secolului al 19-lea, săracii Europei, şi nu doar ei, vindeau ce puteau ca să-şi cumpere bilet la clasa a treia pe vaporul ce urmă să-i ducă spre o nouă viaţă, mai norocoasă. Şi pentrun unii chiar a fost. Chiar pentru mulţi români. În anul când în Europa începea primul război mondial, în 1914, erau cam 100.000 de români americani. Toţi sau mai toţi trecuseră prin portul New York şi prin centrul de primire a imigranţilor din Ellis Island. Şi, fireşte, pe lângă o construcţie care i-a uimit şi emoţionat încă înainte de a pune piciorul pe tărâm american.

Articol editat de , 29 octombrie 2014, 14:01

Statuia Libertăţii…

Probabil că aceasta va fi fost şi ideea pe care sculptorul franco-italian Frédéric Auguste Bartholdi a avut-o, aceea de a oferi din partea Franţei republicii treia un cadou vizibil Americii. O statuie întruchipând-o pe Libertas, zeiţa romană a libertăţii, stând cu un picior pe lanţurile rupte ale tiraniei şi sclaviei, care să fie văzută de toţi cei care veneau în portul New York, unde a fost amplasată la 28 octombrie 1886. Se împlineau 110 de ani de la declaraţia de independenţă a Statelor Unite, iar Franţa republicană nu putea să lase momentul nemarcat de un cadou pe cât de mare, pe atât de încărcat de simboluri. America nu uitase contribuţia generoasă a Franţei la lupta sa de emancipare de sub britanici, marchizul La Fayette, bun prieten cu Washington însuşi, fiind unul din comandanţii militari adoraţi şi azi de americani, care au dat numele său unor localităţi sau chiar districte.

Un gest al Franţei pentru poporul american, s-a apus atunci. Statuia, care cu soclu cu tot are apropape 100 de metri înălţime, a fost construită în Franţa şi adusă pe bucăţi cu vaporul în Statele Unite. Când nava Isère, care aduce astatuia, a ajuns din Franţa în 1885, peste 200.000 de new-yorkezi au venit pe chei s-o salute cu entuziasm. În fond, la ea lucrase şi Gustave Eiffel. La inaungurare, în 28 octombrie 1886, a participat fostul guvernator al New York-ului şi preşedintele în exerciţiu Groover Cliveland, şi se spune că au asistat un milion de oameni.

De atunci au trecut 128 de ani. Milioane de imigranţi din toată lumea au suspinat cu emoţie, văzând-o de pe vapor în deceniile ce au urmat. Nicio altă statuie nu a fost vreodată mai renumită şi mai cunoscută decât ea. Liberty Enlightening the World, Libertatea care luminează lumea, cum se numeşte oficial. Simbolul libertăţii, al Americii şi al victoriei asupra tiraniei de orice fel. Speranţă pentru cei care trăiesc incă în ne-libertate şi care, văzând-o chiar şi în fotografii sau pe timbre, trag nădejde că viitorul lor va fi cel al libertăţii, care, în cele din urmă, va lumina lumea…

Cristian Ivaneş