21 Octombrie – Alfred Nobel

Alfred Nobel, una din cele mai marcante personalităţi ale sec. al XIX –lea, s-a născut la Stockholm, Suedia, la 21 octombrie 1833.

Articol editat de Carmen Sas, 21 octombrie 2014, 12:22

Vizionar, inventator şi neobosit căutător, Nobel declara: “Dacă am o mie de idei şi doar una se dovedeşte a fi bună, sunt mulţumit.”

După cum ştiţi, numele său este legat de invenţia dinamitei şi de crearea Premiilor Nobel.

Dar cine a fost Alfred Nobel?!

La 9 ani, micul Alfred se mută împreună cu mama şi cei trei fraţi ai săi, din Suedia, la Sankt Peterburg, acolo unde tatăl său care, printre altele, a inventat placajul din lemn, avea afaceri foarte rentabile în domeniul armamentului (profitând şi de situaţia politică de la acea vreme: Rusia era angrenată în diferite conflicte şi avea nevoie de armament). Moştenind din familie apetitul pentru ştiinţă şi cercetare, Alfred învaţă de timpuriu, din fabricile tatălui său, chiar, noţiuni despre armament şi praful de puşcă. Deşi la doar 17 ani vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana, pasiunea lui rămâne chimia, ale cărei taine le învaţă, la Sankt Petersbuurg, de la unul dintre cei mai apreciaţi profesori din acea perioadă: Nikolai Nicolaevici Zinin. Părăseşte Rusia, pentru a studia în străinătate, unde face cunoştinţă cu mai mulţi cercetători, dintre care J.T. Pelouze, care făcea experimente de detonare a nitrocelulozei, şi John Ericsson, care efectua cercetări în domeniul motoarelor cu aburi.

Inteligent, pragmatic şi chiar vizionar, Nobel intuieşte valoarea şi importanţa explozibibilor în diversele domenii de activitate ale proaspetei instalate Epoci industriale. Începe să se gândească la o metodă de a controla nitroglicerina, un compus foarte instabil şi care exploda foarte uşor. Inventează un dispozitiv în care combină pudră neagră cu nitroglicerină, acestea urmând a fi detonate prin intermediul unui fitil. Fiind deosebit de puternic, compusul său ajunge să fie cunoscut în întreaga lume pentru capacităţile sale explozibile.

Primul accident care avea să îl marcheze foarte tare pe Alfred, are loc în anul 1864, o puternică explozie la propria fabrica de explozibili Heleneborg, din Stockholm, duce la moartea tragica a 5 oameni, printre aceşti numărându-se şi fratele lui, Emil. Imediat, Nobel primeşte o lovitură din partea autorităţilor suedeze, care iau decizia de a-i închide uzina, deoarece activităţile din domeniul explozibililor sunt considerate prea periculoase pentru a fi permise.

Ulterior invenţia sa este solicitată de către Căile Ferate Suedeze, fapt care îi aduce venituri considerabile lui Nobel, nitroglicerina putând fi acum folosită la scară industrială. Devine astfel cunoscut în întreaga lume, din nefericire, odată cu creşterea numărului incidentelor ca şi cel în care fratele său şi-a pierdut viaţa. Numeroase critici se îndreaptă asupra lui.

Acest lucru nu îl opreşte din cercetare şi descoperă diatomitul, denumit compusul “dinamită”. Aceasta avea o putere mult mai mare decât compusul precedent, fiind şi mai uşor de controlat. Dinamita a ajutat la construirea de tunele, străzi, canale, iar Alfred Nobel a putut să dezvolte companii în toată lumea şi să devină foarte bogat.

În 1870 izbucneşte războiul franco-prusac, unde dinamita este folosită din plin, lucru pe care Nobel nu l-ar fi dorit.

Cum au luat naştere Premiile Nobel?

Descoperirea dinamitei, incidentele cauzate de folosirea necontrolată a acesteia sau utilizarea ei accentuată în războaie, l-au determinat pe cercetător să se implice, în ultimii ani ai vieţii sale, în mişcările care militau pentru pace. Şi mai mult, să se gândească la un alt mod prin care generaţiile următoare să îşi aducă aminte de el.

Pe data de 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, marele inventator anunţa în public crearea unui premiu care să îi poarte numele pe veci. Tot atunci şi-a citit şi testamentul, care stipula ca toata averea sa, adică suma de 31.225.000 coroane suedeze (aproximativ 250 milioane USD la nivelul anului 2008), să fie transformată într-un fond de lichidităţi din care, anual, să fie răsplătite marile realizări în ştiinţă, precum şi eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe planetă (indiferent de religia, naţionalitatea, rasa ori sexul celor ce înfăptuiseră aceste realizări). Ulterior, premiul avea sa fie divizat pe domenii precum literatura, fizica, chimia şi medicina.

Primii laureaţi Nobel

Primele premii Nobel au fost acordate la 10 decembrie 1901, după moartea creatorului lorşi includeau o medalie, o diplomă şi o sumă de bani, pe atunci circa 40.000 $, care apoi a crescut la 1.000.000 dolari SUA. Organismele care aleg, anual, laureaţii, au rămas aceleaşi: Academia Regală de Ştiinţă din Suedia (pentru Fizică, Chimie, Economie), Institutul Carolina din Stockholm (pentru Medicină), Academia Suedeză (pentru Literatură) şi, de asemenea, un Comitet alcătuit din cinci persoane anume alese din Parlamentul Norvegiei (pentru Pace).

Laureaţii Nobel 1901:

W.C Roentgen – Premiul Nobel pentru fizică (pentru descoperirea razelor X)

Emil von Behring – Premiul Nobel pentru medicină (pentru descoperirea tratamentului cu ser specific împotriva difteriei)

Jacobus Henricus van’t Hoff – Premiul Nobel pentru chimie (pentru cercetarea legilor dinamicii chimice şi presiunii osmotice în soluţii)

Sully Prudhomme – Premiul Nobel pentru literatură

Henry Dunant şi Frederic Passy – Premiul Nobel pentru pace (pentru înfiinţarea Crucii Roşii)

Curiozităţi Nobel:

– Cel mai vârstnic laureat: americanul de origine rusă Leonid Hurwicz. A obţinut premiul Nobel pentru economie la 90 de ani, în 2007.

– 733 de bărbaţi au primit distincţia de-a lungul celor 106 ani scurşi de la prima decernare, faţă de numai 34 de femei. Alături de cele 20 de organizaţii, în total Nobel numără 797 de laureaţi.

– Nicio femeie nu a primit premiul pentru economie înainte de 1968. În ultimii zece ani, două femei au primit premiul Nobel pentru literatură şi trei au primit Nobelul pentru pace. O singură femeie, Marie Curie, a primit Nobelul de două ori: în 1903 pentru Fizică şi în 1911 pentru Chimie.

– În 1979, Nobelul pentru Pace i-a revenit Maicii Tereza, călugăriţa catolică născută în Macedonia din mamă albaneză şi tată aromân. Maica Tereza a întemeiat ordinul Misionarele Carităţii şi a fost beatificată în 2003.

– Şase laureaţi au refuzat premiul. Jean-Paul Sartre (literatură, 1964), care refuza din principiu orice fel de onoruri, Le Duc Tho, care nu a împărţit în 1973 premiul pentru negocierea acordului de pace în Vietnam cu americanul Henry Kissinger. Adolf Hitler le-a interzis laureaţilor Richard Kuhn, Adolf Butenandt (chimie ? 1938 şi 1939) şi Gerhard Domagk (medicină, 1939) să accepte această onoare.

– Nici un autor român nu a reuşit să obţină premiul Nobel. În 1956, deşi avea şanse reale să câştige distincţia, regimul comunist a refuzat să propună candidatura poetului şi filozofului Lucian Blaga.

Carmen Sas