15 octombrie – Ziua internaţională de luptă împotriva oboselii la volan

În calendar, ziua de 15 octombrie este şi “Ziua internaţională de luptă împotriva oboselii la volan”, acţiune care, în România, se desfăşoară din anul 1996.

Articol editat de Carmen Sas, 15 octombrie 2014, 17:43 / actualizat: 11 noiembrie 2014, 12:09

Şi fiindcă eram curioşi să aflăm nu dacă ştie cineva că astazi e obligatoriu să luptăm cu oboseala la volan, fie că şofăm, fie că nu (vorba ceea: vrei, nu vrei, bei Grigore agheasma!:), ci dacă şi cam ce statistici s-au făcut în legătură cu accidentele provocate de oboseală, iata ce am aflat de la Sorin Precup, inspector principal, purtător de cuvânt al Poliţiei Rutiere Cluj: „doar un procent între 1 şi 4% dintre accidentele produse în judeţul Cluj sunt cauzate de oboseală”.

Dar  acest procent este îndoielnic, greu de determinat, nu numai pentru că nu toţi avem aceeaşi rezistenţă la oboseală, dar şi din cauza faptului că, după producerea accidentului, datorită emoţiei provocate de acesta, oboseala dispare imediat şi, din acest motiv, conducătorii auto recunosc foarte greu că, de fapt, au fost obosiţi.

Cu alte cuvinte, cam minţim…degeaba, însă, pentru că profesionişii traficului rutier s-au prins demult şi ne înţeleg când facem câte-un pocinog din ăsta, dar, ca să nu ne zdruncine şi mai tare, bifează conştiincios ce este de bifat în procesele verbale de constatare, iar dacă a dat Dumnezeu de am rămas cât de cât întregi, ori ne trimit acasă, ori ne trimit la doctor să ne panseze. Nu este surprinzător nici pentru poliţişti nici pentru noi, să aflăm că studiile arată că majoritatea accidentelor provocate de oboseală au loc după o cursă lungă, la întoarcere, de regulă foarte aproape de casă, pentru că, sigur că da, dacă mai avem doar câţiva kilometri de făcut până acasă, ne şi imaginăm mâncarea nici caldă, nici rece pe masă, ca la zmeul din poveste, plus o baie fierbinte cu clăbuci şi patul gata făcut, în care să mergem să ne aruncăm să tragem un somn zdravăn, şi nu ştiu cum, parcă s-a dilatat timpul şi s-au înmulţit kilometrii, de nu mai ajungem odată.

Şi uite-aşa ne spunem că nimic nu se mai poate întâmpla, că suntem deja acasă, ne relaxăm şi, dacă suntem norocoşi, nu mai infigem nici botul maşinii în gardul vecinului, să afle şi el că ne-am întors din călătorie, na!

Dar dacă suntem ghinionişti…. Sigur că ştim cu toţii ce avem de făcut când simţim că suntem obosişi şi suntem la volan: tras pe dreapta, somn de voie, măcar o jumătate de oră, dacă chiar nu mai putem; iar până în acel moment puneţi-vă muzică (sfatul redacţiei: folosiţi piesa care vă enervează cel mai tare), luaţi în călătorie cu voi o persoană care să vă ţină treji, eventual pe mama-soacră, că de ce aţi avea linişte pe drum?, şi, vorba aia, să nu vă dezobişnuiţi, mâncaţi o lămâie, acră dar cel mai bun remediu este: „dar, de fapt, de ce nu stăm noi acasă, măi nevastă/bărbate? Benzina costă, amenzile tot aşa, cu mâna goală nu te poţi duce nicăieri, mai ales la neamuri, şi pân’la urmă, ia să mai vină şi ei pe la noi!”.

Şi dacă sfaturile astea nu va sunt suficiente, căutaţi-ne pe noi, sunaţi la Radio Cluj şi întrebaţi de sfătuitorul de serviciu, că mai avem… Vorba reclamei: ”vezi mă, au răspuns la orice”.

Anca Mureşan