Referendumul din Scoţia şi implicaţiile sale

După o noapte de suspans, premierul Cameron, Europa și nu numai respiră ușurați: scoțienii au ales să rămână alături de galezi, englezi și irlandezii din nord în Regatul Unit. “Ca multe milioane de alți oameni, sunt încântat”, a spus primul ministru în fața reședinței sale din Downing Street, numărul 10.

Articol editat de Carmen Sas, 19 septembrie 2014, 12:22 / actualizat: 7 octombrie 2014, 11:33

86% din scoțienii cu drept de vot au trecut ieri pe la secțiile de votare și au votat în proporție de 55% pentru unitatea țării lor, adică Marea Britanie. Primul ministru scoțian Alex Salmond a acceptat înfrângerea, îndemnându-i  și pe ceilalți susținători ai taberei “Da independenței!” să facă la fel. D-nul Salmond afirmase anterior că dacă independența va fi respinsă, nu va mai exista un alt referendum pe această temă în timpul acestei generații.

În ciuda euforiei victoriei din tabăra “Mai bine impreună!”, analiștii atrag atenția asupra unor greșeli fundamentale pe care le-au făcut, de-a lungul vremii, diversele guverne britanice. Prima ar fi refuzul constant de acordare a unor puteri sporite Scoției ca parte a Regatului Unit. Scoția a devenit parte a Marii Britanii în 1707, când cele două parlamente au decis că era mai bine așa și pentru unii și pentru alții. Până în 1990, Scoția nu a mai avut un parlament propriu, în ciuda zbaterilor politicienilor locali, și a unui referendum eșuat în 1970, din cauza condițiilor draconice impuse de Londra. Toate acestea au dus, în timp, la sentimentul tot mai pronunțat în rândul multor scoțieni, că Londra nu-i respectă îndeajuns, fiind interesată mai degrabă de resursele importante de petrol, gaze și pește (în cazul Scoției), o temă centrală în retorica tuturor mișcărilor autonomiste sau independentiste din Europa și de aiurea.  Mai mult, dlui Cameron și guvernului său conservator i se reproșează termenii în care a negociat acest referendum. Premierul britanic a fost de accord ca pe buletinul de vot să apară întrebarea “Ar trebui Scoția să devină un stat independent?”, cu două răspunsuri posibile, DA și NU, fără a lua în calcul oferirea unei a treia soluții, Max Dev. Maximum Devolution ar fi însemnat delegări și mai mari de puteri către Edinburgh, de la fiscalitate la cheltuirea banilor. Această a treia opțiune ar fi îndepărtat vântul din pânzele taberei independentiste, și i-ar fi scăzut simțitor șansele la referendum. Oricum, azi dimineață dl. Cameron a anunțat că Londra a mai delegat puteri spre Scoția și o va mai face. Dar glonțul trecuse deja pe la ureche….

Întrebarea care se pune este ce se va întâmpla de acum înainte. Știm cu siguranță din vorbele primului ministru scoțian că problema independenței nu se mai mai pune prea curînd. Asta în Scoția. Dar în alte puncte sensibile ale Europei, unde mișcările separatist-independentiste își puneau speranțe uriașe în votul scoțian de ieri? Catalanii par a fi hotărâți să organizeze și ei un referendum de independență în 9 noiembrie, în ciuda avertismentelor Madridului că un astfel de demers este neconstituțional și deci illegal și nelegitim. Italienii din nord reînvie din când în când ideea independenței Padaniei. Tot în Italia mai există Trentino Alto Adige, unde problema a fost rezolvată temporar în 1972 printr-un statut special de autonomie. Tot în Spania există bascii și cererile lor, deseori violente, de independență. Nemaivorbind de Belgia, unde Flandra, afirmă unii analiști, ar fi fost de multă vreme independentă dacă Belgia nu ar fi găzduit instituțiile fundamentale ale Uniunii Europene.

Referendumul pierdut de vineri va mai tăia din avântul independentiștilor Europei. Nu și pe cel al autonomiștilor, care își vor îndulci discursul, de teamă să nu-și sperie prea tare interlocutorii, dar nu vor renunța. Iar statele cu astfel de probleme vor realiza că nu reacția viscerală este soluția de menținere a untății, ci includerea zonelor sau populațiilor cu astfel de cerințe în structuri regionale descentralizate, care să poată absorbi fonduri europene care să asigure prosperitatea tuturor, și unde decizia să fie mai aproape de cetățean. Și tocmai prosperitatea va arăta în teren că dictonul “Împreună suntem mai puternici” are oglindire în realitatea de zi cu zi, și va scoate de pe agendă programe mai radicale și, deci, inacceptabile.

Cristian Ivaneş