Prima pagină » De prin Cluj » Cabinetul de curiozități clujene: Monumentele dedicate ciumei

Cabinetul de curiozități clujene: Monumentele dedicate ciumei

Curiozități pe care le putem descoperi în Cluj la o simplă plimbare.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 august 2026, 00:00 / actualizat: 1 august 2026, 1:03

Peste vară ne propunem să fim turiști în Cluj și să scormonim printr-un cabinet de curiozități, pentru că Ana Maria Gruia, muzeografă și istoric de artă, urmărește de foarte multă vreme aceste curiozități pe care le putem descoperi în Cluj la o simplă plimbare.
Ea ne va fi ghid în fiecare săptămână, până la mijlocul lunii septembrie.

Deschidem din nou Cabinetul de curiozități clujene și găsim astăzi puțină ciumă.

Nu vă speriați, nu mai e activă și se tratează cu antibiotice. Astăzi vreau să vorbim despre portalul care stătea odată în fața Bisericii Sfântul Mihail, dar astăzi îl găsiți la Biserica Sfântul Petru. A fost mutat din rațiuni de sistematizare.

Este al doilea monument al Clujului ridicat după epidemii de ciumă. Ca și în altă parte, Clujul și clujenii au suferit foarte mult, începând din secolul XVI la noi, dar erau periodic epidemii de ciumă groaznice. Și cei care scăpau, după, se bucurau atât de mult încât ridicau aceste monumente de mulțumire, religioase în principiu, ca au reușit să traverseze mai multe epoci.

Primul din punct de vedere cronologic este statuia Mariei, protectoarea, de pe strada Universității. Și al doilea a fost acest portal pe care îl vedem în prezent în fața Bisericii Sfântul Petru, pe Bulevardul 21 Decembrie, la începutul cartierului Mărăști. Era ca o intrare monumentală cu trei deschideri și deasupra cu o mulțime de sfinți.

Doi erau sfinții parohiei, preotul care slujea la Sfântul Mihail și el a comandat, îl chema János Bíró, deci sunt cei doi sfinți Ioan, botezătorul și evanghelistul. Dar ceilalți sfinți sunt toți invocați ca apărare în perioade de ciumă. Sfântul Rochus, Sfântul Francis Xavier, sfinți misionari de obicei care au trecut de ciumă.

Puteți să mergeți să vedeți ce a rămas din statui, nu toate sunt grozav păstrate, dar îi puteți recunoaște încă după atribute. De exemplu, Sfântul Sebastian este legat de copac și pătruns de săgeți, nu s-au păstrat săgețile, dar vă dați seama cine e. Mai este Sfânta Rozalia într-un relief; deci, nu toți sunt foarte cunoscuți, dar merită să îi descoperiți. Este un monument de secol XVIII care a fost mai demult într-o poziție foarte proeminentă și poate se va întoarce și el cum s-a întors Maria. A fost așezată pe acest amplasament în anul 1899.

Sculpturile porţii provin dintr-unul dintre cele mai importante ateliere ale sculpturii baroce din Transilvania, cel al lui Johann Nachtigall.
Biserica neogotică aflată la extemitatea de est a Bulevardului 21 Decembrie 1989 a fost ridicată pe locul bisericii parohiale a vechiului sat Sf. Petru. Deşi se pare că edificiul actual nu mai păstrează elemente arhitecturale din vechea biserică, hramul acesteia sugerează că primul edificiu de cult al localităţii funcţiona deja înainte de marea invazie tătară din anii 1241-1242.

Prima atestare documentară a bisericii satului Sf. Petru datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. În epoca Reformei, în ultimii ani ai deceniului șapte ai secolului al XVI-lea, biserica este preluată de către cultul unitarian, slujind nevoile acestei comunităţi până în anul 1716. În acest din urmă an, edificiul de cult – împreună cu biserica parohială Sf. Mihail – reintră în posesia confesiunii romano-catolice. La 1725 biserica a fost donată Ordinului Minorit, membrii acestuia stabilindu-se în conventul refondat la sud de lăcașul de cult. Ulterior, la sfârşitul anilor 1770, după construcţia bisericii minorite de pe actualul Bulevard al Eroilor şi al conventului adiacent, ordinul se mută în centrul oraşului, iar vechile edificii ale acestuia din satul Sf. Petru primesc funcţia de azil de bătrâni şi spital. Biserica, dedicată acum patroanei săracilor, Sf. Elisabeta, va fi utilizată ca și capelă a acestei noi instituții de asistență socială.

Din cauza unor probleme de structură, vechea biserică a fost demolată. În perioada 1844–1846 a fost construită actuala biserică, după proiectele celui mai important reprezentant al arhitecturii romantice din Transilvania, arhitectul clujean Anton Kagerbauer. Tot în această perioadă, la sud de biserică a fost edificată şi clădirea cu un etaj, în stil neo-gotic, a azilului.