Sarmizegetusa – Când pietrele vorbesc despre istorie și legendă

Am lăsat asfaltul Clujului și am plecat în căutarea unor zone din Ardeal pe care să le putem vizita într-o singură zi. Ne-am propus să descoperim cetăți uitate, locuri pitorești, trasee ascunse despre care să spunem că a meritat să ieșim din casă.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 31 iulie 2026, 00:00

Știați că sub rădăcinile fagilor seculari de la Sarmizegetusa Regia doarme un oraș antic întins pe 4 kilometri pătrați?

Ce-ați spune de o călătorie prin Munții Orăștiei, într-un loc unde istoria refuză să își cedeze toate secretele? Colegul meu a urcat până la Sarmizegetusa Regia pentru a surprinde atmosfera de pe munte.

Pornim de dimineață pentru că avem multe de văzut. În drum spre Orăștie ne trage ața spre o descoperire care în scurt timp s-a transformat în cea mai mare controversă arheologică din România –Tăblițele de la Tărtăria. Cercetătorul Malvina Urak de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei ne dă câteva detalii despre ele.

Monument pe locul unde s-au găsit Tăblițele de la Tărtăria

– Ele sunt trei piese micuțe cu simboluri incizate. Teoretic, au fost găsite într-o așezare de mileniul al șaselea, al cincilea înainte erei noastre, datând în Neolitic, din județul Alba. Conform unei teorii, sunt dovezi ale primei scrieri din Europa, chiar înainte de scrierea cuneiformă din Mesopotamia.

Tăblițele de la Tărtăria au fost descoperite în 1961 în județul Alba, dar apariția lor a ridicat încă de la început semne de întrebare.

– Sunt foarte multe aspecte care pun sub semnul întrebării autenticitatea. Nu există înregistrări video, nu există fotografii cu momentul descoperirii. Pentru credibilitate este nevoie de dovezi. Dacă vii cu o descoperire pe care nu ai dovezi că ai găsit-o acolo unde afirmi că ai găsit-o, atunci se pune sub semnul întrebării autenticitatea artefactului.

Pe lângă faptul că în momentul descoperirii artefactele nu au fost fotografiate, nici cercetătorul care coordona șantierul arheologic, Nicolae Vlasa, nu era în acel moment în zonă. Și pentru ca această controversă să fie completă, cele trei tăblițe pe care apar simboluri și reprezentări de animale au fost arse accidental în cuptor și nu mai pot fi datate cu carbon pentru a li se stabili vechimea. Malvina Urak speră că știința și cercetările de laborator vor desluși până la urmă misterul acestor tăblițe.

– Există o modalitate prin care să fie aceste piese datate termoluminiscență. Asta ar fi un pas în viitor să încercăm să datăm piesele, fiindcă atunci acea datare totuși ar putea să dovedească dacă sunt așa de vechi cum se zice sau nu. În cadrul muzeului se analizează și ceramica din așezarea respectivă cu probe de sol. Comparăm compoziția lor chimică între ele și atunci știința poate să ne ajute un pic să înțelegem mai bine situația.

Deocamdată, tăblițele de la Tărtăria rămân mai degrabă o legendă, adică o poveste care ar putea fi adevărată. Un monument care amintește de descoperirea lor a fost ridicat pe drumul național dintre Sebeș și Orăștie, pe care ne continuăm și noi călătoria în căutarea unei povești adevărate de data aceasta.

Am intrat în ținutul dacilor. Suntem la Costești. De mai bine de o sută de ani, aici se fac săpături arheologice la cetatea despre care Cătălin Cristescu ne spune că inițial a fost cel mai important așezământ al dacilor.

Cetatea Costești

– Cetatea de la Costești-Cetățuie este unul dintre reperele importante din această zonă, pentru că acolo este probabil prima capitală a regatului dacic. Regele Burebista a rezidat acolo și este începutul unui proiect care se extinde pe peste o sută de kilometri pătrați. O rețea de drumuri, de așezări, de fortificații care împrejmuiesc și, de asemenea, apără Sarmizegetuza Regia.

Arheologul Cătălin Cristescu povestește că la cetatea de la Costești au fost descoperite temple, dar și locuințe ale aristocraților din acea vreme.

Templu cu plinte – Cetatea Costești

– Definitorii pentru Costești-Cetățuie sunt turnurile locuință, trei la număr, parțial din blocuri de calcar, dar și din cărămidă arsă la soare. Ne putem gândi că e vorba de personajele importante din societatea dacică. Însă desigur, foarte greu să spui că unul dintre ele era regele sau apropiați ai lui, dar cu siguranță personaje importante.

De la Costești pornim spre Sarmizegetusa Regia, cea mai importantă așezare a dacilor din jurul anului 100. După vreo zece kilometri lăsăm mașina în parcarea amenajată în apropierea sitului și ultima porțiune o străbatem pe jos. Zgomotul lumii de jos se stinge treptat, iar muntele te pregătește pentru inexplicabil.

Sarmizegetusa

Domnul Mateescu?

– Da. Bună ziua.

Am înțeles că putem să ne bazăm pe dumneavoastră că veți fi gazda noastră la Sarmizegetusa.

– Mă bucur să ne cunoaștem și bine ați venit!

Ce vom vedea aici ca simpli turiști?

– În primul rând vom vedea cele două părți foarte importante ale așezării antice. Este vorba despre fortificație și despre zona sacră. Mai sunt cartierele civile de vest și de est, dar care nu sunt deschise pentru publicul larg.

Cam cât din ceea ce ați descoperit se vizitează?

– Se vizitează doar zona centrală. Vorbim de opt temple care au fost documentate arheologic până în momentul de față. Un altar monumental, Altarul de andezit. Vorbim despre un drum sacru, vorbim despre un dren destul de bine păstrat și vorbim de o sursă de apă care și în zilele acestea încă mai funcționează.

Răzvan Mateescu face cercetări la așezările dacice din Munții Orăștiei de aproape douăzeci de ani. Descoperirile de la Sarmizegetusa Regia le cunoaște în detaliu.

– De fiecare dată trebuie să ne gândim că ceea ce vedem noi reprezintă doar o mică parte din ce era în antichitatea dacică, adică acum aproape două mii de ani. Din tot ce știm până în momentul de față, așezarea antică se întindea pe tot dealul acesta, cu o lungime de aproape patru kilometri și jumătate. În antichitatea dacică au fost amenajate cel puțin trei sute șaptezeci de terase.

Astăzi, turiștii care vin la Sarmizegetusa văd doar pădurile care au pus stăpânire pe toți versanții din zonă. Natura ascunde însă un complex de așezări care acum două mii de ani se întindea pe zeci de kilometri.

Sarmisegetusa

Răzvan Mateescu ne oferă imaginea Munților Orăștiei de dinaintea cuceririi Daciei de către romani.

-Una dintre cele mai bune descrieri aparține lui Adrian Daicoviciu, care spune că pentru un observator antic, perspectiva ar fi fost diametral opusă față de cea din prezent, în sensul în care de la Costești și până la Sarmizegetusa Regia, fiecare deal poartă ruinele din antichitatea dacică. Ca atare, el spune că de la Costești-Cetățuie până la Sarmizegetusa Regia, impresia ar fi fost a unei singure mari așezări, când mai flăsfirată, când mai aglomerată.

O ultimă privire spre poarta estică de la Sarmizegetusa Regia și am pornit pe drumul spre așezările secolului XXI.

Nea Steli, mie mi s-a făcut puțin foame.

– Cred că energiile de la Sarmizegetusa sunt de vină.

Auzi, nu căutăm ceva să mâncăm totuși ceva mâncare tradițională, mici cu cartofi prăjiți, adică ce mâncau și dacii.

– Domnule coleg, cartofii au ajuns în Europa după 1500, din America. Prima dată a trebuit să descoperi America și pe urmă să-i aducă în Europa.

Nu-mi pot imagina cum au reușit să trăiască dacii fără cartofi prăjiți. N-am timp să meditez prea mult la această problemă, pentru că la poalele cetății de la Costești am dat peste un mic popas turistic la care a fost musai să oprim.

Salut!

– Bună ziua!

Am văzut că aveți aici foarte frumos amenajat, ceva mâncare așa cum mâncau dacii pe vremuri ne-ai putea oferi?

– În principiu ar merge grătarul sau virșli. De băut bere sigur nu beau, dar vin. Avem și miere.

Și mierea este tradițională, da?

– Da, sigur.

Deci ați putea încropi o mâncare dacică.

– Cu siguranță.

Ceva mai târziu am urcat în carul nostru de fier și am pornit spre Cluj-Napoca, municipiu care cu toată zona lui metropolitană nu s-ar putea compara cu Sarmizegetusa de acum două mii de ani.

Sarmizegetusa Regia rămâne o carte uriașă scrisă în piatră, al cărei alfabet s-a pierdut. Plecăm lăsând în urmă templele și o tăcere apăsătoare, conștienți că adevărata capitală dacică doarme și acum, neatinsă și plină de secrete, sub pământul negru al pădurii.

text: Alina Bîrzog/audio: Mihai Miclăuș

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.