Poemele de luni: Hristina Doroftei

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Târgu - Mureș.

Articol editat de cristina.rusu, 18 mai 2026, 11:52

“Par un balon liber

care se lasă în bătaia vântului

până ajunge într-un spin sau într-o țepușă

însă pentru mine acestea au devenit doar simple atingeri

de la câți spini în loc de lacrimi am înghițit.

eu sunt fata LeBallon Rouge

care se ține de prieten cu toată forța aerului

îl urmează la școală

îl așteaptă până termină orele

încearcă să socializeze

să se integreze în cotidianul lui

să-i devină indispensabilă

să-i ușureze activitatea

să-l urmeze pretutindeni

pe jos

cu trenul sau cu mașina

fără a fi ținută de ață.

singura legătură să fie doar de încredere

de parteneriat.

sunt fata LeBallon Rouge

foarte drăguță și uneori prostuță

dar ultima e doar o mască

ce-mi ușurează trecerea prin viață.

sunt plină cu aer îmbibat în dragoste

și atunci când voi muri

vreau să las în urma mea vapori de iubire

pe care să o inhaleze toți”

își creionează propria identitate prin intermediul jocurilor de cuvinte și a imaginilor, poeta și eseista Hristina Doroftei, născută la 18 mai 1983 la Târgu Mureș.

A absolvit cursurile universitare, masterale şi doctorale ale Facultăţii de Litere a Universităţii Petru Maior din Târgu-Mureş.

Predă Limba și literatura română la un liceu din Târgu Mureș.

A publicat volumele de poeme: reflexie, Maşina de cusut, Explozii controlate, Cartografii ale tăcerii și volumul de eseuri, Memoria zăbrelelor – eseu anti-uitare, având la bază teza de doctorat, coordonator al acesteia fiind Prof. Univ. Dr. Al. Cistelecan. Acest volum a fost ulterior reeditat.

Este autoarea rubricilor „Interviurile Familiei” la revista Familia din Oradea şi „Invitatul revistei” la revista Conta din Piatra-Neamţ.

Publică poeme, cronici literare în Vatra, Ramuri, România literară, Hyperion, Euphorion, Discobolul, Actualitatea literară, Scriptor, Noise Poetry, Haimanale Literare, O mie de semne, etc.

I s-au decernat mai multe premii literare: Premiul „Opera Prima” la Festivalul Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” Târgu Jiu, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Mureș, Premiul revistei Poesis Internațional pentru debut în poezie, Premiul Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”, Premiul „Cartea Anului – Poezie” al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Mureș, Premiul revistei Familia pentru poezie.

Alexandru Cistelecan îi devoalează substanța scriiturii printr-o privire atentă asupra liricii sale atunci când afirmă că “Hristina și cînd își desenează stările o face printr-o epică de incidente mărunte, casnice. Nu lipsesc din repertoriu note de madrigal, tandrețuri mai suave ori tânjeli cu elegie, dar trase toate spre o nonșalanță ușor ludică grație căreia stările scapă de patos și sensiblerii iar poemele se joacă de-a notația literală”

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Târgu – Mureș.

“N-avem cum să ne apărăm niciodată de experiențele lecturilor revelatorii, de trăirea unor imagini dobândite prin lectura în sine, galopând pe marginea cuvintelor, era ca și cum aș fi vrut să mușc din aceste idei care mă tulburau și mă făceau soră a liricii pe care o traversam” spune Gabriela Feceoru despre pasiunea arzătoare a lecturii pe care o căutăm atenți în poezia Hristinei.

Caleidoscop

În mâna dreaptă țin o capsulă

Jumătate – zăpadă

Jumătate – cer

O privesc

Mă gândesc

O desfac sau nu

Palma îmi transpiră iar capsula devine lipicioasă

O deschid și eliberez pulberea în apa din pahar

Se formează o tornadă prin care se ivește chipul bunicului

Este mort de mai bine de zece ani

Când a murit mi-a lăsat cu limbă de moarte

Ceasul său ca să-l îngrijesc precum pe copilul meu

(De aceea nu am născut copii)

Acum acesta s-a oprit

Ultima dată a făcut-o când a murit bunicul

Apa din pahar devine albicioasă

Tornada s-a risipit

Bunica pune mâna pe pahar

Vrea să înghită licoarea

O lovesc peste mână cu agresivitatea unui armăsar nărăvaș

Paharul se transformă în cioburi

Un caleidoscop în care se vede

Chipul bunicului căutându-și soața

2 – ul meu perfect

Poate că sunt mai fericită când modific adevărul

De aceea aleg să-mi mint familia

Să le spun alor mei că sunt foarte iubită și foarte respectată

Că singurele lucruri care mă înspăimântă sunt bombele din vecinătatea granițelor țării

Și nu faptul că iubitul meu nu e doar al meu

Că locuim împreună dar în județe diferite

Că distanța de două scaune dintre noi a devenit de două încăperi

Că iubesc cifra doi pentru că înseamnă pereche

Și simt mereu nevoia să am:

două pisici

doi copii

două domicilii

iar el – două vieți.

Până la urmă acest doi nu e chiar atât de dureros pentru că

Înjumătățindu-l rămâne câte ceva de fiecare parte

Iar pentru mine e important să nu fie vid

să nu fie singurătate

să fie fericire.

Așa că aleg să mint:

oricând

oriunde

pe oricine.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.