Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: recomandarea traducătorului

Ce mai citim: recomandarea traducătorului

Tribunalul păsărilor e un thriller nordic cu o poveste țesută în jurul protagonistei Allis Hagtorn.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 17 mai 2026, 00:00

Agnes Ravatn e o scriitoare norvegiană cunoscută pentru thrillerele ei psihologice. A debutat în 2007 cu Veke 53 („Săptămâna 53”), iar Fugletribunalet (Tribunalul păsărilor), publicat în 2013, este al doilea roman al autoarei, pentru care i-au fost acordate premii importante, precum premiul P2 pentru romanul preferat al ascultătorilor din Norvegia.

Alte romane ce merită menționate sunt Dei sju dørane („Cele 7 uși”) din 2019, Gjestane („Oaspeții”) din 2022 și cel roman recent roman, publicat în 2025, Doggerland.

Tribunalul păsărilor a câștigat popularitate și pe plan internațional, fiind tradus până acum în aproape douăzeci de țări. Anul acesta a apărut și în România la editura Casa Cărții de Știință, în colecția Nordica, coordonată de doamna profesor Sanda Tomescu Baciu.

Traducerea a fost publicată cu sprijinul NORLA, Norwegian Literature Abroad.

Tribunalul păsărilor e un thriller nordic cu o poveste țesută în jurul protagonistei Allis Hagtorn, o fostă prezentatoare TV, care, în urma unui scandal mediatic, se angajează ca menajeră în casa unui bărbat care trăiește într-o zonă izolată, undeva în vestul Norvegiei, la marginea unui fiord. Acolo, ea speră să își poată găsi liniștea în frumusețea naturii, în promisiunea unei vieți simple, gătind și muncind în grădină, departe de ochii lumii.

Intriga e construită pe relația foarte tensionată dintre Allis și Sigurd Bagge, proprietarul casei unde protagonista se retrage. Sigurd comunică puțin, oferind extrem de puține detalii despre meseria și despre soția lui, care e absentă. Tribunalul păsărilor e un roman despre rușine, vină, dar și despre prejudecăți. Allis poartă vina de a fi rănit anumite persoane din viața ei, un sentiment pe care încearcă să-l gestioneze refugiindu-se în natură. Însă ea are și multe idei preconcepute, iar de aici se naște de fapt intriga. Protagonista își formează o anumită imagine despre Sigurd, care nu se bazează pe nimic altceva decât pe alura misterioasă a bărbatului, care, la rândul lui, are multe preconcepții despre Allis ca femeie. Pe de altă parte, titlul, Tribunalul păsărilor, trimite și el la ideea de judecată, de punere a unei sentințe. Mai precis, titlul se referă la un vis al lui Sigurd, un episod-cheie al romanului, care ne dă de înțeles că și el poartă o vină.

Originalitatea autoarei e modul în care împletește în poveste o multitudine de referințe literare, folclorice sau mitologice. Un fir roșu este povestea despre zeul nordic Odin și despre sfârșitul lumii în mitologia nordică. Găsim și referințe la basmul despre Regele Urs Polar Valemon, un personaj asociat cu figura lui Sigurd sau, mai puțin direct, dar destul de evident, la basmul despre Barbă-Albastră, aristocratul care îi interzice tinerei soții să intre într-una din încăperile casei.

Pasajele în care e descrisă munca protagonistei în grădină sau plimbările ei prin pădure sunt fragmentele care creează cu adevărat atmosfera întunecată și neliniștitoare a romanului. Pe de altă parte, ritmul naturii și trecerea anotimpurilor sunt surprinse foarte frumos, într-un mod ce echilibrează povestea, dând complexitate percepției despre spațiul acesta izolat al fiordurilor norvegiene.

Fanilor nordic noir, fanilor literaturii scandinave, dar nu numai, le recomand călduros acest roman în care vor găsi toate ingredientele pentru o escapadă literară într-un peisaj tipic norvegian.