Poemele de luni: Laurențiu Belizan

A debutat editorial în 2011 cu volumul de poeme Pareidolia la editura Humanitas, și, ulterior a publicat: Onirograme, selfie cu Dumnezeu, Arca lui Poe.

Articol editat de cristina.rusu, 29 iunie 2026, 10:54

“Încerc să-mi amintesc tot ce am făcut ieri. trăiesc clipa

străduindu-mă să recuperez trecutul. nu-mi spuneți că mă irosesc,

nu-mi spuneți că trebuie

să țin steagul acesta amniotic ca un paratrăsnet,

să acționez, să-mi doresc ceva, orice, ca să pot răsfoi cu buze umezite răsăriturile ce vor veni.

așadar:

m-a trezit solfegiul unui cuc pripășit în castanul care îmi atinge fereastra când vântul se întețește la apus;

a urmat cafeaua, ritualul desprinderii din rem și senzația că cel mai important scenariu/sentiment/desfășurare/ binecuvântare/senzație/blasfemie/salvare sunt pierdute iremediabil;

a rămas dimineața asta.

cele 33 de poeme sunt împrăștiate pe jos. ascult Let it be și dansez pe coaja lor,

mă supun entropiei estetice

și ipotezei că la început a fost iubirea”.

Ne poftește într-un univers al paradoxurilor existențiale, unde încearcă să trăiască prezentul, poetul, prozatorul, publicistul și criticul, Laurenţiu Belizan, născut la 28 iunie 1963 în oraşul Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Din 1970 locuieşte în Buzău.

A absolvit Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti.

A debutat editorial în 2011 cu volumul de poeme Pareidolia la editura Humanitas, și, ulterior a publicat: Onirograme, selfie cu Dumnezeu, Arca lui Poe.

Este coautor în douăzeci și două de antologii de proză și poezie editate în țară și străinătate.

Versurile sale au fost traduse în spaniolă, catalană, franceză, engleză și publicate în reviste precum „Circulo Poetico RefleXos – Espacio Niram” din Madrid, și în Cultural Club.

Laurențiu Belizan a publicat poezie și proză în revistele literare:  Luceafărul de dimineață Oglinda literară, Literatura de Azi, Fereastra, Spații Culturale, Singur,  Ante Portas, Ramuri, Viața Românească, România literară, New York Magazin etc.

A fost  cofondator și președinte al cenaclului „Ante Portas”, membru al Cenaclului ”V.Voiculescu” din cadrul Bibliotecii județene Buzău și editor la revista Ante Portas, împreună cu colegii de cenaclu.

Câștigă mai multe premii pentru activitatea literară: Marele Premiu la secțiunea „Poezie” al Concursului național de Debut Literar UniCredit 2011, Premiul Opera Prima  la Festivalul Internațional ,,Tudor Arghezi”, Diploma de merit pentru performanțe literare care onorează Buzăul în literatura națională și de pretutindeni conferit de Asociația culturală ”Renașterea buzoiană”, Premiul pentru cea mai bună carte de poezie, secțiunea nemembri U.S.R., pentru volumul ,,Onirograme”, la Festivalul „Primăvara Poeților”, Buzău, Marele Premiu pentru Poezie al Festivalului Național de literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, Mizil, Premiul ,,Mircea Micu” pentru poezie, Premiul pentru cea mai bună carte de poezie, secțiunea nemembri U.S.R., pentru volumul ,,selfie cu Dumnezeu”, la Festivalul „Primăvara Poeților”, Buzău și multe altele.

Laurențiu Belizan

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala București Poezie și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

Paul Cernat vede că poetul este “ … înclinat spre voluptăți manieriste agrementate cu referințe culturale exotice – îndeosebi extrem-orientale – ce vădesc o sensibilitate evazionistă și estetizantă. Având adesea un suport biografic, cotidian, discursul său liric se răsfață în metafore decorative elaborate, senzuale”, iar Flavia Adam îi oferă votul de încredere când afirmă că, “poezia lui Laurenţiu Belizan îşi continuă traiectoria, cucerind noi coordonate ale adâncimii, ale amplitudinii viziunii mesianice, ale profunzimii sensurilor şi simbolurilor, ale expresivităţii frapante şi, mai ales, ale căutării de sine, întru şi prin poezie. Cu toată sinceritatea, pot spune că am deplină încredere în talentul lui Laurenţiu şi că, din punctul meu de vedere, merită un loc al lui şi o recunoaştere a valorii liricii sale în literatura contemporană.”

“Laurenţiu Belizan e un tip generos cu specia umană. El crede și declară că poezia se naște printr-o fină alchimie în fiecare dintre noi”, sesizează Radu Paraschivescu, iar, toți cei care vâslim pe mările poeziei, îi dăm crezare și încurajăm această forță tainică.

Supraviețuire urbană

distribuția furiei este gaussiană.

patimile dospesc într-un pahar berzelius.

o să-mi fac semn pe braț,

un astru personal

complice la năpârlirea sufletului

ochiul meu te strânge până devii

sămânță,

întrezărind lumea în care putem respira

fără feșe la gură.

cuvintele nu mai au putere,

armaghedon aruncă pucioasă,

nu degeaba amprentele seamănă

cu un labirint.

somnul tău se zbate într-un registru acut.

cauți semnele bestiei în pământul ăsta roșu,

populat de cimpanzei cu adn 99,9 uman

(cifra bestiei răsturnată într-un sicomor)

în costume de astronaut.

mă simt marele Gatsby privind invitații beți

ce dansează foxtrot în piscină,

alături de elefanți cu diademe uriașe,

călăriți de margarete frivole.

mi-e dor de amiezile în care amintirile cad

dintr-un arbore al pâinii,

poți hrăni un sat de chirpici cu ele.

între noi un zid se vede pe lună,

îmi țin suflarea să nu dispară totul.

iubita lui Schrödinger

recunosc,

mă fascinează absența ta,

dincolo de tristețea cea de toate zilele.

după ce a fost furat

portretul Giocondei de la Luvru,

se îmbulzeau în fața peretelui alb-viermos. până atunci o priviseră ca să fie siguri

că imaginea va parcurge impecabil corneea, umoarea sticloasă, nervul optic,

așezându-se unduitor, ca o frunză, pe aureolin,

într-un ritual pseudo-estetic.

cercul admiratorilor ei anonimi a crescut exponențial.

la întâlnirile conspirative din metrou spuneau:

— o iubesc pe Gioconda.

am reușit să nu o văd 33 de zile!

și toți îl aplaudau pe mărturisitor, privindu-se complice.

draga mea, astăzi,

ieșind în lume, am văzut multe lucruri pe care aș fi vrut

să ți le povestesc en detail:

am traversat când semaforul clipea și o mașină era cât pe ce să…,

cerșetorul din colț recită acum din Rimbaud, la coadă, în supermarket,

reflexul necondiționat de a sta

în ceafa celuilalt are cote fluctuante, alcoolicii de pe terasă au făcut o reverență când m-au zărit.

știu, știu, întâmplările sunt stupide dacă nu nasc revelații.

da, iadul stă în detalii, dar și paradisul, uneori.

dacă hoțul ar fi lăsat rama Giocondei pe acel perete alb-larvar,

în câteva nopți ar fi reapărut ca pisica lui Schrödinger.

încerc,

încerc să trec prin alveolele zidului fiecare linie a trupului tău.

trecutul e un laț,

prezentul o binecuvântare pe coji de nucă.

nu putem ieși

din agheasma aceluiași dor de două ori, pentru că nici eu,

nici tu nu mai suntem la fel!

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online AICI. Ne găsești și pe facebook, X și instagram.