Ecranul care nu te lasă să pleci: explicația din spatele dependenței de telefon!
Cu cât copilul petrece mai mult timp în fața ecranului, cu atât creierul se obișnuiește cu un nivel ridicat de dopamină.
Articol editat de Carmen Sas, 28 martie 2026, 00:00
Dependența de ecrane nu ține doar de voință sau de reguli impuse de părinți. În spatele comportamentului copiilor se află un mecanism biologic puternic, care îi face deosebit de vulnerabili: dopamina, substanța asociată plăcerii și recompensei.
Psihologul Ioana Cocari explică faptul că utilizarea telefonului sau a altor dispozitive digitale oferă copiilor o recompensă imediată.
„În timpul utilizării ecranelor, dopamina este eliberată în cantități crescute. Copiii primesc rapid satisfacție și sunt motivați să continue — au jocuri, niveluri de depășit, sarcini care le mențin interesul”, spune specialistul.
Cu cât copilul petrece mai mult timp în fața ecranului, cu atât creierul se obișnuiește cu un nivel ridicat de dopamină.
Acest tip de stimulare constantă creează un cerc dificil de întrerupt. Cu cât copilul petrece mai mult timp în fața ecranului, cu atât creierul se obișnuiește cu un nivel ridicat de dopamină. În timp, apare nevoia de a repeta experiența sau chiar de a o intensifica.
„În momentul în care le luăm telefonul, le luăm și sursa principală de plăcere. Nivelul de dopamină scade brusc, iar acest lucru poate genera reacții emoționale intense și comportamente greu de controlat”, explică Ioana Cocari.
Pentru copii, această schimbare este resimțită ca o pierdere majoră. După perioade îndelungate în care au fost expuși la stimuli puternici, revenirea la activități obișnuite devine dificilă.
„Este ca o prăbușire bruscă a plăcerii. Pentru ei, e ca și cum ar pierde sensul momentului”, adaugă psihologul.
Creierul are nevoie de tot mai mult timp petrecut pe ecran pentru a obține aceeași senzație de plăcere.
Situația este și mai complicată atunci când telefonul rămâne singura sursă de satisfacție intensă. În lipsa unor alternative — jocuri offline, activități în familie sau alte forme de interacțiune — copilul nu are la ce să se raporteze atunci când dispozitivul este retras.
În timp, acest mecanism duce la ceea ce specialiștii numesc „toleranță”. Cu alte cuvinte, creierul are nevoie de tot mai mult timp petrecut pe ecran pentru a obține aceeași senzație de plăcere.
„Dacă astăzi copilul stă trei ore și repetă acest lucru mai multe zile la rând, va avea nevoie de tot mai mult pentru a simți aceeași satisfacție”, explică Ioana Cocari.
Totul ajunge să se învârtă în jurul ecranelor!
Efectele nu întârzie să apară. Timpul excesiv petrecut în fața ecranelor începe să afecteze capacitatea de concentrare, motivația și implicarea în activitățile zilnice. Temele sunt amânate sau abandonate, iar alte interese dispar treptat.
„Totul ajunge să se învârtă în jurul ecranelor”, spune psihologul.
Pe măsură ce copiii cresc, situația devine și mai dificil de gestionat. Dacă în preadolescență părinții mai pot limita accesul prin control parental, la adolescență intervenția directă devine complicată. Telefonul nu mai poate fi pur și simplu luat din mână, iar conflictele pot escalada rapid.
Dependența de ecrane nu este despre dispozitivele în sine, ci despre efectul pe care acestea îl au asupra creierului. Înțelegerea acestui mecanism este primul pas pentru a preveni excesele și pentru a construi un echilibru sănătos între tehnologie și viața de zi cu zi.
Carmen Sas
- transcriere interviu audio: Andrea Nagy
CITEȘTE ȘI ARTICOLUL: Când devine telefonul o problemă? Semnele dependenței de ecran, la copii și adolescenți!
CITEȘTE ȘI ARTICOLUL: Adolescenții și lumea rețelelor sociale: de ce apare prăpastia dintre părinți și copii?
CITEȘTE ȘI ARTICOLUL: Telefonul nu e bonă: cum poate duce „soluția rapidă” la dependență!
CITEȘTE TOATE ARTICOLELE DIN CAMĂANIA ”STAI SIGUR PE NET!” – o campanie Radio România
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
