FOMO – un fenomen psihologic tot mai răspândit: mulți îl trăiesc fără să știe!

Fenomenul invizibil care ne face să ne comparăm constant cu ceilalți!

Într-o lume în care notificările nu dorm niciodată, iar fiecare scroll pare să ne arate o viață mai interesantă decât a noastră, apare o senzație greu de ignorat: teama că pierdem ceva important.

O petrecere la care nu am fost, o oportunitate pe care nu am prins-o, o experiență pe care alții o trăiesc chiar acum. Această neliniște poartă un nume din ce în ce mai des folosit: FOMO – Fear of Missing Out, sau frica de a rata ceva.

FOMO nu este doar un termen la modă al erei digitale. Este un fenomen psihologic real, amplificat de rețelele sociale, care ne face să verificăm constant telefoanele, să comparăm viețile noastre cu ale altora și să simțim că, indiferent ce facem, undeva se întâmplă ceva mai bun. În spatele acestei presiuni invizibile stă o combinație de dorință de apartenență, curiozitate și anxietate socială.

Dar cât de mult ne influențează, de fapt, FOMO deciziile, starea de spirit și felul în care ne trăim viața? Și, mai ales, de ce pare că în era conectării permanente ne simțim uneori mai excluși ca niciodată?

Și mai mult decât atât: cât de tare pot fi copiii și adolescenții influențați de acest fenomen? Ce efecte, la nivel psihologic, poate avea asupra lor?

La adolescenţi, nevoia de apartenență poate deveni mai puternică decât frica de consecințe

Nevoia de a fi acceptați de grup poate deveni atât de puternică în adolescență încât unii tineri sunt dispuși să își asume riscuri serioase doar pentru a nu rămâne pe dinafară. Fenomenul este strâns legat de presiunea socială și de teama că pierzi ceva important dacă nu participi la ceea ce fac ceilalți.

Psihologul Ilinca Baruh explică faptul că această nevoie de apartenență este una dintre cele mai puternice motivații din perioada adolescenței: „Nevoia de a fi acceptat și de a face parte dintr-un grup este atât de intensă încât adolescentul poate ajunge să își asume riscuri fără să evalueze corect consecințele”.

În această etapă a vieții, tinerii încearcă să răspundă la două întrebări fundamentale: „Cine sunt eu?” și „Unde aparțin?”. Din acest motiv, validarea începe să vină tot mai mult din partea prietenilor și colegilor, iar opinia grupului devine extrem de importantă.

Rolul stimei de sine

Specialiștii spun că una dintre cele mai importante protecții împotriva comportamentelor riscante este stima de sine. Adolescența este, însă, o perioadă în care încrederea în sine este adesea fragilă și fluctuantă.

Potrivit psihologului Ilinca Baruh, o fundație solidă construită în familie poate face diferența. Dacă adolescentul are încredere în propriile abilități și știe că greșeala este permisă, este mai puțin probabil să își definească valoarea exclusiv prin acceptarea din partea grupului.

Legătura dintre copil și părinți rămâne esențială chiar și atunci când părinții nu sunt fizic lângă copil. Specialiștii atrag atenția asupra importanței timpului de calitate petrecut împreună, care contribuie la consolidarea încrederii în sine a adolescentului.

„Această conexiune dintre copil și părinte devine fundația care îl susține în toate momentele în care părintele nu este lângă el”, explică Ilinca Baruh.

Cum se poate eroda încrederea în sine?

Încrederea în sine a adolescenților poate fi afectată de multe experiențe: rezultate slabe la școală, comparațiile cu colegii sau chiar mesajele negative primite de la adulți.

Uneori, dorința părinților de a-și încuraja copiii poate crea și așteptări nerealiste. Dacă un adolescent a fost obișnuit să audă că este „cel mai bun”, întâlnirea cu realitatea – unde alți colegi pot avea rezultate mai bune – poate deveni o experiență dificilă.

În unele cazuri, mesajele negative primite la școală pot avea un impact puternic. Adolescenții pot ajunge să creadă că nu sunt suficient de buni și pot încerca să atragă atenția prin comportamente extreme, chiar periculoase.

„Uneori tinerii ajung să facă lucruri doar pentru a fi observați. Pe principiul că orice atenție este mai bună decât deloc”, spune psihologul.

De ce pedepsele nu funcționează întotdeauna

Un alt aspect important este modul în care părinții reacționează atunci când adolescentul greșește. Pedepsele aplicate fără legătură directă cu comportamentul pot avea efectul invers celui dorit.

De exemplu, dacă un adolescent este prins stând pe telefon în loc să învețe, iar părintele îi confiscă telefonul, mesajul învățat de copil poate fi altul decât cel dorit.

„Adolescentul nu învață neapărat ce a greșit, ci mai degrabă învață că data viitoare trebuie să se ascundă mai bine”, explică Ilinca Baruh.

Această dinamică poate duce la o distanțare între părinte și copil, iar adolescentul va fi mai puțin dispus să discute deschis despre problemele sale.

Semne că un adolescent este afectat de FOMO!

Există câteva indicii care pot sugera că un adolescent este puternic influențat de fenomenul FOMO. Unul dintre ele este dependența excesivă de opinia grupului de prieteni.

De asemenea, părinții pot observa dificultăți în gestionarea emoțiilor atunci când adolescentul este criticat sau exclus din anumite activități. În astfel de situații, tânărul poate avea impresia că pierde ceva important și îi poate fi greu să pună lucrurile în perspectivă.

Specialiștii spun că aceste trăiri sunt, într-o anumită măsură, normale în adolescență. Diferența o face însă existența unei „ancore” interioare – o imagine de sine suficient de stabilă, care să îl ajute pe adolescent să facă față presiunii sociale.

În lipsa acestei ancore, presiunea grupului poate deveni decisivă, iar dorința de a fi acceptat poate împinge tinerii către comportamente riscante.

Carmen Sas

-transcriere interviu audio: Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.