Autobiografia Ornellei Muti: iubire, durere și iertare

Cartea dezvăluie traumele din tinerețe și viața personală a celebrei actrițe internaționale.

Articol editat de cristina.rusu, 3 decembrie 2025, 00:00

O frumusețe extraordinară, trei copii, cinci nepoți, o carieră internațională începută la 14 ani, doi soți, alte iubiri (inclusiv Adriano Celentano), întâlniri, tristeți, dezamăgiri, bucurii, prezentul, viitorul. Regrete? Puține. Ranchiună: niciuna.

Și mai presus de toate, dorința de a împărtăși povestea „cum n-a mai făcut-o nimeni vreodată”: la 70 de ani, Ornella Muti, născută Francesca Rivelli, dezvăluie în autobiografia sa, „Questa non è Ornella Muti”/”Aceasta nu este Ornella Muti” (La Nave di Teseo, Colecția Oceani, 192 de pagini, 19 euro), care se mândrește cu o prefață de Sean Baker, regizorul filmului „Anora”, film premiat cu Palme d’Or și de cinci ori câștigător al Premiului Oscar.

Reporter: De ce ați decis să vă scrieți autobiografia?

Ornella Muti: Eram rugată de 20 de ani, începând cu francezii, dar am refuzat mereu. Acum am spus da, vreau să-mi spun povestea într-un mod diferit. Și asta explică titlul.

Reporter: Dacă nu vă recunoașteți în portretele altora, cine este Ornella Muti?

Ornella Muti: O persoană care, în era rețelelor de socializare, unde fiecare vrea să pară diferit de cine este, nu se teme să-și dezvăluie fragilitatea, nesiguranțele și temerile. Sper că cartea mea îi va ajuta pe alții să nu se simtă „greșiți”.

Reporter: Baker vă definește „o războinică”: care este cea mai mare luptă cu care v-ați confruntat?

Ornella Muti: Cea împotriva mea însăși, să învăț să evoluez din ce în ce mai mult în fiecare zi. Viața este schimbare.

Reporter: Care este cea mai mare greșeală care s-a comis în a vă descrie?

Ornella Muti: Totul a fost spus și scris despre mine. Dar cel care m-a frapat cel mai mult a fost Enzo Biagi: a spus că nu am suflet. M-a durut foarte mult, mai ales având în vedere că era un mare jurnalist, un om de cultură. Apoi, și-a cerut scuze.

Reporter: Și l-ați iertat?

Ornella Muti: Desigur, iertarea face parte din maturizare. Și nu vreau să mor cu o grimasă de resentiment pe față.

Reporter: L-ați iertat și pe regizorul Damiano Damiani, care v-a bătut pe platourile de filmare în primul dumneavoastră film, „Cea mai frumoasă soție”?

Ornella Muti: Cred că da. Acea experiență a fost incredibil de dură, o cruzime gratuită. Aveam doar 14 ani și mergeam la muncă îngrozită. Dar dacă Damiani a trebuit să se descarce pe o fetiță lipsită de apărare, inconvenientul a fost al lui.

Reporter: În cartea sa, dezvăluiți că „toți au încercat” cu dumneavoastră: este corect să denunți hărțuirea sexuală cu o reacție întârziată, așa cum au făcut multe actrițe?

Ornella Muti: Nu poți judeca pe cineva care a găsit curajul să vorbească ani mai târziu. A fost odată ca niciodată, femeile nu erau crezute; erau chiar învinovățite.

Reporter: Simțiși resentimente față de bărbații care v-au făcut să suferiți?

Ornella Muti: Nu, dacă relațiile mele s-au terminat, este vina mea: mi-am împovărat partenerii cu prea multe așteptări. Când mă îndrăgostesc, îmi creez „imagini” care nu corespund realității. Nu pot decât să mă învinovățesc pentru eșecurile mele romantice.

Reporter: Sunteți îndrăgostită astăzi?

Ornella Muti: Nu, deși nu am încetat să cred în dragoste. Pur și simplu nu s-a ivit ocazia.

Reporter: Și sunteți mulțumită de muncă?

Ornella Muti: Da, am făcut patru filme recent. Nu mai sunt actrița principală, dar e în regulă. La vârsta mea, nu aș vrea să joc o bătrânică seducătoare cu un toy boy.

Reporter: De ce nu ați interpretat-o pe Veronica Lario în „Loro” de Paolo Sorrentino?

Ornella Muti: Am dat două audiții, dar apoi nu m-a distribuit. Am fost puțin dezamăgită, mai ales pentru că am auzit de la alții că a decis să o distribuie pe Elena Sofia Ricci. Dar un regizor are dreptul să aleagă pe cine consideră el că este cel mai bun.

Reporter: Trecerea în neființă a prietenei dumneavoastră Eleonora Giorgi v-a schimbat perspectiva asupra morții?

Ornella Muti: Nu aș spune asta. Încă mă tem de moartea celor dragi, nu a mea. Și mă gândesc adesea la Eleonora, care a trecut în neființă zâmbind, fără să cedeze disperării, oferindu-ne o mare lecție de demnitate și curaj.

Reporter: În carte, povestiți că plângeți des: când a fost ultima dată când ați făcut-o?

Ornella Muti: Acum câteva ore, când am asistat la o competiție sportivă a fiicei mele, Carolina.

Reporter: De ce locuiți în Lerma, un sat cu 800 de locuitori din Piemont?

Ornella Muti: Nu am rădăcini și mă simt bine acolo cu copiii mei, animalele și natura. Nu aș mai putea trăi închisă într-un apartament.

Reporter: Există cineva de la care trebuie să vă cereți scuze?

Ornella Muti: Am făcut-o deja acum ceva timp, dar nu mi-am cerut scuze: le-am spus câtorva persoane: „Îmi pare rău”.

Reporter: Și vă așteptați la scuze de la cineva?

Ornella Muti: Nu-mi pasă. Toată lumea greșește.

Reporter: Apropo de autobiografia dumneavoastră, cum v-a fost viața până acum?

Ornella Muti: Nu vreau să spun minunată, dar per total, da. Am parcurs un drum lung. Când voi pleca, sper că alții vor spune: „A evoluat”.

Reporter: Aveți un vis?

Ornella Muti: Sper ca cei dragi mie să fie bine. Şi să fiu mereu liniștită.

RADOR RADIO ROMÂNIA

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.