Prima pagină » Cultural » Sărbătoarea Sfântului Andrei – tradiții în satul românesc

Sărbătoarea Sfântului Andrei – tradiții în satul românesc

Noaptea Sfântului Andrei este o aşa-zisă noapte magică.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 30 noiembrie 2025, 00:00

În satul românesc se făcea deosebire între sărbătoare şi zi ţinută. Ziua de sărbătoare era ziua în care oamenii se pregăteau să meargă la biserică; şi pentru a merge la biserică, se curăţau trupeşte în primul rând: se spălau şi îşi îmbrăcau haine curate, pentru că se considera că e mare păcat să te duci necurat trupeşte în Casa Domnului.

Ziua ţinută era ziua în care oamenii se comportau în mod normal, dar erau interzise anumite lucrări sau trebuiau să facă anumite lucruri.

Ziua Sfântului Andrei era şi zi de sărbătoare, dar şi zi ţinută, după cum susţine etnograful Ioan Toşa:

Sf. Andrei era şi zi de sărbătoare, pentru că dimineaţa preotul făcea slujbă la biserică, aşa cum se face şi în ziua de astăzi. Dar era şi o zi ţinută, pentru că ziua respectivă în calendarul popular însemna ceva.

Sf. Andrei era considerat protectorul animalelor domestice, stăpânul lupilor. Pe de altă parte, Sf. Andrei era legat într-un fel şi de strigoi. În calendarul bisericesc ziua liturgică începe de seara, din ajun, şi ţine până a doua zi, la ajun.
De aceea şi sfântul acesta în calendarul popular era ţinut din ajunul Sfântului Andrei. Atunci oamenii se pregăteau să ascundă toate meliţele, instrumentele cu care se prelucra cânepa; pentru că se credea că noaptea ies strigoii şi fură limbile acestea de meliţă, merg la întretăierea drumurilor sau între hotare şi se bat cu ele până la miezul nopţii. Şi ca să nu aibă cu ce să se bată, ascundeau meliţele respective.

Noaptea Sfântului Andrei este o aşa-zisă noapte magică, când pentru a se ţine în cumpănă răul, se recurge la diferite gesturi care au menirea de a proteja oamenii şi animalele:

În noaptea de Sf. Andrei tinerii se adunau la o casă şi păzeau usturoiul. În ajunul de Sf. Andrei, ca să fie apăraţi de strigoi, se ungeau porţile, ferestrele, uşile cu usturoi, crezându-se că strigoii nu se mai apropie. Se păzea usturoiul, să nu-l fure cineva, crezându-se că dacă cineva fură usturoiul, atunci sunt ameninţaţi de strigoi în anul care urmează.

Sărbătoarea de Sf. Andrei aduce cu ea multă energie spirituală, numai bună pentru a fi valorificată în farmece de dragoste, la care recurgeau fetele de măritat pentru a afla cum le va fi norocul în anul următor şi dacă se vor mărita curând:

Se credea că în noaptea de Sf. Andrei, dacă fata merge cu o lumânare la fântână şi se uită cu lumânarea în apa din fântână, îşi poate vedea ursitul.

Un alt obicei de a afla când se mărită era să pună boabe de grâu sub pernă înainte de culcare. Se credea că dacă noaptea visează că cineva vine să fure din grâul respectiv, ea se va mărita în câşlegile Crăciunului, adică în zilele în care se putea face nuntă între Crăciun şi lăsarea postului de Paşti.
Ceea ce este foarte interesant legat de rolul ajunului de Sf. Andrei era că în ajun copiii puneau în apă ramuri de măr dulce ca să înfrunzească. În unele cazuri chiar înfloreau, înainte de anul nou. Din ramurile acestea de măr dulce, care erau puse în ajun de Sf. Andrei, se făcea sorcova.

În satele româneşti gospodarii obişnuiau ca de Sf. Andrei să pună grâu la încolţit pentru a afla cum va fi recolta de anul viitor, dar şi cât de prosperă va fi casa şi familia în anul ce vine. Nu în ultimul rând, vremea din noaptea de Sf. Andrei ne va spune cum va fi iarna care urmează: dacă vom avea parte de un cer senin în această noapte, iarna care vine va fi una blândă.