Prima pagină » Știri » Sănătate » Prevenție și informare: cancerul de col uterin în România

Prevenție și informare: cancerul de col uterin în România

Suntem în Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului de Col Uterin (20-26 ianuarie).

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 ianuarie 2025, 15:14 / actualizat: 22 ianuarie 2025, 19:33

Statisticile arată că în fiecare an, 58.169 de femei sunt diagnosticate cu boala de cancer de col uterin, în timp ce 1.805 de femei decedează din această cauză.

Estimările indică frecvența ridicată în România, care situează acest tip de cancer pe locul doi în rândul femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 44 de ani.

Despre această afecțiune și prevenirea ei a discutat Anca Bota cu Patriciu Achimaș Cadariu – medic primar ginecolog, profesor la Universitatea de Medicină și
Farmacie „Iuliu Hațieganu” și doctor în științe medicale:

Anca Bota: Nu se fac destule screening-uri, nu e omul responsabil, conștient, nu merge să se testeze? Doar la screening-uri mă refer acum, nu la prevenția totală la vaccin.

dr. Patriciu Achimaș-Cadariu: Întrebarea dumneavoastră cuprinde mai mai multe elemente: 1 – informarea. Atâta vreme cât lumea nu este informată, nu poate să fie acuzată că nu are grijă de propria persoană și informarea asta sigur că ar trebui să se facă din școală. Am mai spus asta, sunt absolvent liceu de mate-fizică, dar dacă murim știind să rezolvăm ecuații cu șapte necunoscute și murim de cancer de col uterin atunci nu știu dacă școala și-a făcut într-adevăr efectul. Asta cred că trebuie să-și găsească o soluție.
Informarea din partea asociațiilor de pacienți este foarte bună, dar n-are cum să suplinească ceea ce ar trebui să facă școala și pe urmă organizarea rețelelor de screening. Ei bine, aici vine marea problemă, fiindcă screening populațional, deci, rețele de screening nu înseamnă faptul că în cabinetele de ginecologie se recoltează examenul Babeș-Papanicolau. Aia nu înseamnă că nu e foarte bine că se face și să se facă cât de mult, dar o rețea de screening înseamnă că avem un număr de femei la risc într-o populație care într-un număr de ani ar trebui să treacă toate prin această testare.
Deci, dacă să zicem, hotărâm că facem la nivel populațional, național, în 5 ani de zile campania, 20% din acele femei ar trebui pe an să treacă prin testul screening.
Vă dați seama că asta înseamnă nu numai organizarea rețelei, chemarea pacientelor, informarea lor înainte că nu pot să chemi pe cineva să pui pe masa ginecologică numai așa nu este niciun fel o plăcere o examinare așa impusă, cu siguranță, nu, n-o să câștigăm complianța aici. Trebuie și o informare, dincolo de organizarea rețelei, e vorba de control de calitate, de dublă citire, uneori, de standardizare ș.a.m.d.
Deci, e o chestiune la care sigur că am contribuit, să zicem, și noi, cu colegii din Institut Oncologic și cu colegii din din Cluj și din țară, dar care necesită o aplicare și o construcție relativ complexă. Dar atunci când ai și un vaccin în plus, cred că lucrurile pot să fie infinit simplificate.

Anca Bota: Este o diferență de vârstă între ce vârste este recomandat testul Babeș-Papanicolau? Screening-ul știu că se poate începe devreme, dar se oprește la un moment dat, nu știu exact… 60 de ani, nu vreau să-mi dau eu cu presupusul….

dr. Patriciu Achimaș-Cadariu: A face consulturi și controale și chiar și examenul Babeș-Papanicolau nu sunt niște recomandări care să se oprească la o anumită vârstă.
Evident că prima întâlnire cu ginecologul e bine să se întâmple după debutul vieții sexuale când se poate recolta și examenul Babeș-Papanicolau. Probabil că știți foarte bine, dar ascultătorii noștri cred că poate că unii nu, nu știu acest lucru – există și varianta examenului Babeș-Papanicolau și a tipizării HPV, așa cum am amintit înainte.
Atunci când facem un program național, deci pe care îl plătim cu toții din resurse ale fondurilor publice, evident că trebuie să ne ghidăm și în funcție de cost-eficiență. Deci, vom alege testul care se potrivește cel mai bine pe anumite grupe de vârstă și, evident debutul se va face din momentul în care riscul crește și testările se opresc către 60-65 de ani, după care riscul scade. Aia nu înseamnă că înainte sau după, femeile – nici nu le numesc paciente – femeile nu pot să se prezinte la medic sau medicul nu poate să recolteze asta? Și cred că e chiar foarte bine să se întâmple asta.
În Germania, de pildă, lucrurile se întâmpla la nivel anual. În Germania, orice femeie are și un medic de familie și un ginecolog de familie, care face asta în mod anual, dar cu alte resurse, la nivelul produsului intern brut al Germaniei. În țări care au resurse, să zicem, mai limitate, sigur că lucrurile trebuie să treacă prin prisma cost-eficienței. Și atunci sigur că la vârste foarte tinere o să utilizăm Babeș-Papanicolau, apoi, când incidența infecției cu HPV scade, virusul eliminat, utilizăm mai mult ipizarea HPV după 35-40 de ani, asta ca eficiență.
E drept ca aici putem face și o standardizare foarte bună. Dar cum ziceam, dincolo de asta există vaccinarea și vaccinarea… nu e un vaccin experimental, nu e un vaccin făcut pe genunchi. Un vaccin care funcționează de zeci de ani și care s-a dovedit uneori chiar și cu o singură administrare, să fie eficient în unele țări din Africa, care au avut programe să susțină vaccinarea. Deci, avem o variantă de a elimina virusul.

Anca Bota: Asta și la fete și la băieți, pentru că se face la vârstă foarte fragedă, adică e indicat să se facă.

dr. Patriciu Achimaș-Cadariu: Ce este în zona lui 12-14 ani, adică înainte de debutul vieții sexuale. Acum ați amintit și băieții. Trebuie spus că aceste virusuri sunt responsabile și de alte cancere, nu numai de cancerul de col uterin. Chiar și la băieți pot să apară anumite localizări ale cancerului, de exemplu cancerele gâtului, capului și gâtului.
Dacă vaccinăm și băieții, fiindcă sunt țări cum e Australia sau Canada care vaccinează și băieții, sigur acolo incidența nu e atât de mare a acelor cancere, dar sunt cancere care pot să lase traume prin boala în sine sau prin tratament.
Deci, într-adevăr, vaccinarea se adresează și fetițelor și băieților, dar nu înseamnă că și la vârste mai mari vaccinarea nu face sens. Ba mai mult, există chiar indicații după tratamente prin conizații, de exemplu, a unor stări preinvazive sau micro-invazive ale colului uterin, de vaccinare anti HPV.

Anca Bota: Dacă sunt o persoană de vârstă mijlocie, activă sexual, nu merg foarte des la medicul de familie și nu mă îndrumă pas cu pas cum trebuie să am grijă de sănătatea mea, dar mă gândesc eu că trebuie să-mi fac o mamografie, un test Babeș-Papanicolau. Cu ce frecvență trebuie făcut, pentru că și aici am auzit diverse. Ați spus mai devreme, anual, pentru că acolo era altul contextul în care prezentați lucrurile. Dar, cum e bine ca să fiu eu femeia, nu pacienta, femeia liniștită, să fac acest test Babeș-Papanicolau? Anual sau o dată la 2 ani?

dr. Patriciu Achimaș-Cadariu: Dacă facem anual, suntem foarte liniștiți. Eu aș zice că și la 2 ani suntem foarte liniștiți. Marea Britanie o face la 3 ani, deci consideră că acoperă cam 30%, dar e o chestiune de resurse, așa cum vă spuneam. Dacă e vorba de resursele noastre personale, atunci sigur că decidem.
Dar, evident că odată făcut un prim test, raportat la el, medicul de specialitate poate să facă recomandări dacă repetarea lui să se facă mai repede, uneori la șase luni, pe seama unor modificări care pot să apară, dar care să nu însemne neapărat ceva rău, dar să indice o repetare la șase luni, după care, poate că recomandarea se face la un an sau doi, sau vorbim deja de grija individuală.
Dar atunci când, să zicem că nu suntem foarte preocupați de acest lucru, statul ar trebui sau într-o Europă socială, să zicem, așa cum este continentul în care trăim, statul vine cu aceste reglementări, deci, odată, să zicem, măcar la 2-3 ani, ar fi o idee extrem de bună de făcut acest lucru.

Anca Bota: Am stat de vorbă cu profesorul Patriciu Achimaș-Cadariu, medic primar ginecolog și doctor în științe medicale. Suntem în săptămâna europeană de prevenire a cancerului de col uterin.