Prima pagină » Cultural » Tradiţii de Florii în Transilvania

Tradiţii de Florii în Transilvania

Această sărbătoare stă sub semnul unui simbol puternic, unul al reînnoirii şi al renaşterii.

Articol editat de cristina.rusu, 5 aprilie 2026, 00:00

Intrarea Domnului în Ierusalim deschide Săptămâna Patimilor, cele mai dramatice zile din viaţa lui Iisus.

În afară de noi, românii, doar maghiarii şi armenii au numit această ocazie Duminica Florilor.

La alte popoare, ea este numită Duminica Palmierilor sau a Crengilor, căci credincioşii au aşezat de fapt crengi – şi nu flori – în faţa lui Iisus la intrarea sa în Ierusalim.

În Antichitate, în ţările din Orientul Apropiat se obişnuia ca drumul persoanelor vrednice să fie acoperit la trecerea acestora.

În toate cele 4 evanghelii se spune că Iisus a beneficiat de acest semn de respect: evangheliştii Matei, Marcu şi Luca spun că oamenii i-au acoperit drumul cu hainele lor şi cu crengi tăiate din copaci, în timp ce în Evanghelia după Ioan credincioşii au folosit ramuri de palmier la intrarea Domnului în Ierusalim.

De aceea în mai multe limbi duminica dinaintea Paştelui se numeşte „duminica palmierilor”.

Pentru că în cele mai multe ţări europene astfel de arbori nu se găsesc, ramurile de palmier au fost înlocuite cu crengile altor copaci; printre altele în Anglia, unde din această cauză ziua de astăzi se numeşte „branch Sunday”.

Ramurile au un rol important şi la noi în tradiţiile care înconjoară Floriile, în special ramurile de salcie.

Mai multe ne spune etnologul Maria Golban Şomlea:

Maria Golban Şomlea: Când vorbim despre ramurile de salcie, ne gândim la acele ramuri de finic, care erau puse înaintea Mântuitorului. Ramurile de salcie erau culese în preziua de Florii: erau puse la colţurile caselor şi ale acareturilor, pentru a aduce belşug în gospodărie, dar şi cu rol apotropaic.

Andrea Nagy: Asta ce înseamnă?

Maria Golban Şomlea: Cu rol de protecţie, cu rol de alungare a răului.

Andrea Nagy: Se mai practică în ziua de astăzi acest obicei?

Maria Golban Şomlea: Se practică şi în ziua de astăzi. În copilăria mea, mama ne trimitea să culegem mâţişori de pe un pârâu, unde erau sălcii; pe care apoi ea îi punea la colţul casei şi chiar şi la icoane.

Andrea Nagy: Copilăria petrecută în Transilvania?

Maria Golban Şomlea: În zona Huedinului, în Frăsinetul din comuna Mărgău.

Andrea Nagy: Auzisem că în anumite zone, Floriile se leagă de plăcinte.

Maria Golban Şomlea: Conform unei legende, Lazăr (un altul, nu cel înviat de Iisus), plecat cu oile împreună cu surorile lui, a urcat într-un pom, a căzut de acolo şi a murit. Dar înainte de asta, îi ceruse mamei sale să-i facă plăcinte, dar ea, ocupată cu treburile casei, i-a spus că nu are timp. Femeile coc plăcinte şi le dau de pomană celor sărmani, cu gândul la nădejdea că cei adormiţi din neamurile lor vor avea o viaţă mai uşoară dincolo.

Andrea Nagy: Aproape fiecare sărbătoare vine şi cu câte-un aspect legat de prezicerea vremii.

Maria Golban Şomlea: Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, va fi şi de Paşti. Sperăm cu toţii să fie vreme frumoasă, să avem Floriile cu soare, aşa cum se spune şi în poezia românească.

„Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Păcat, zău, de cine moare
Şi ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.”

(Vasile Alecsandri, Floriile)

Peste 1.5 milioane de români îşi serbează onomastica de Florii. De la Florini şi Florentine, până la ocazionalii Trandafiri şi rarele Narcise, noi vă spunem la mulţi ani!