Incluziv: România, pe harta paracanotajului: pe când vom avea un campionat naţional?
DIn scaunul rulant, într-o canoe adaptată. Cum a fost experiența, ne povestește chiar cel care a trăit-o:
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 3 septembrie 2024, 11:07
Lumea e cu ochii pe sportivii cu dizabilităţi în aceste zile, este aşadar momentul cel mai bun pentru a vorbi despre o premieră în România. Filip Ghiorghi a fost prima persoană în scaun rulant de la noi care a urcat într-o canoe adaptată, participând la o cursă specială în cadrul Campionatului Naţional de Canotaj din august.
Filip lucrează acum la construirea unei echipe de paracanoe, cu care să reprezinte România în competiţiile internaţionale.
Andrea Nagy: Noi am vorbit ultima oară în 2018 şi pe atunci încă te ocupai de tirul cu arcul. Ai un challenge să începi un sport nou odată la câţiva ani?
Filip Ghiorghi: Viaţa este o încercare şi nu trebuie să ratăm nicio posibilitate de a arăta că putem. Aici a intervenit doamna Elisabeta Lipă, care a propus să dezvoltăm paracanotajul. Şi am zis că, de vreme ce am dezvoltat tirul cu arcul, de ce să nu încercăm şi canotajul pentru persoanele cu dizabilităţi. Federaţia de Canotaj ne-a adus o barcă adaptată, am fost cu colegii mei în Ungaria la un curs de paracanotaj şi încercăm să căutăm oameni ca să-i punem pe barcă şi să mergem mai departe.
Andrea Nagy: Cum a fost prima oară în barcă?
Filip Ghiorghi: Abia anul acesta în luna mai am urcat pentru prima dată în barcă, iniţial cu frică şi emoţii. Să o luăm un pic mai din urmă, pentru că în paracanotaj sunt 3 clase: PR1, unde sunt persoane utilizatoare de scaun rulant; PR2, unde sunt persoanele care au o proteză, dar se pot sprijini într-un picior şi se pot ajuta; şi PR3, unde sunt persoanele care nu au nicio problemă la picioare (cum ar fi cei cu deficienţe de vedere). În grupa mea, PR1, barca este foarte sigură, am şi acele flotoare; aşa că aveam emoţii, dar ştiam că nu se poate întâmpla nimic.
Andrea Nagy: Ai participat recent la o cursă care a ajuns prin ziare. Povesteşte-ne despre ce a fost vorba.
Filip Ghiorghi: A fost Campionatul Naţional de Canotaj, care chiar s-a nimerit în perioada când canotorii români s-au întors de la Paris. Aşa că a fost emoţionant, pentru că ne-am întâlnit cu acei oameni care ne-au făcut mândri. Eu am avut cursa mea, cu mine în barca adaptată, la care au mai participat doi foşti sportivi de performanţă şi o persoană care participă la masters. Ei trebuiau să tragă doar cu braţele, adică să imite acea mişcare pe care o fac doar eu; nu aveau voie să se ajute cu picioarele cum erau învăţaţi, ceea ce a făcut să le fie mai greu.
Andrea Nagy: Cineva i-a urmărit să nu trişeze?
Filip Ghiorghi: Ne-a urmărit barca cu oficialii. La plecare îţi verifică barca, centurile şi tot; după care atunci când se dă startul, e o barcă cu oficiali care merge în urma ta şi te verifică. La canotaj toate cursele se întâmplă pe o distanţă de 2000 m, indiferent dacă eşti sau nu persoană cu dizabilităţi; nu e ca la caiac unde sunt şi curse mai scurte.
Andrea Nagy: După acea cursă, tu vorbeai despre un campionat naţional de paracanotaj. Totuşi nu e prea devreme, nu punem căruţa înaintea calului?
Filip Ghiorghi: Noi deja ne-am propus ca anul viitor să mai aducem câteva bărci. Deja am deschis discuţii cu asociaţii de canotaj din ţară care sunt alături de noi, deci nu e devreme.
Andrea Nagy: La tirul cu arcul ai renunţat?
Filip Ghiorghi: Nu am renunţat, pentru că trebuie să ne pregătim toate zonele musculare, iar fiecare sport aduce un alt tip de mişcare. Noi dacă nu putem să alergăm, că suntem în scaun rulant, putem să facem celelalte sporturi. Am posibilitatea să merg la înot, să merg la poligonul de tragere şi să trag cu pistolul, să trag cu arcul; am această posibilitate şi vreau să continui mult timp de acum înainte.
Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
