Toate erau mult mai bune odinioară? Dezvoltarea medicinei ne contrazice

1. Tutunul

Articol editat de cristina.rusu, 26 iulie 2020, 12:00 / actualizat: 29 iulie 2020, 12:49

1. Tutunul

Tutunul era considerat ca având proprietăţi curative extraordinare cu câteva sute de ani în urmă. Frunzele plantei erau aplicate pe rănile deschise, pe arsuri şi eczeme, iar un tratat din 1570 îl prezenta ca fiind tratamentul ideal pentru nu mai puţin de 20 de boli, printre care şi pentru cancer! Tutunul a fost adus pe continent de Jean Nicot  (cel de la care nicotina şi-a primit numele), care i l-a recomandat Ecaterinei de Medici ca leac pentru durerile de cap. Dependenţa de tutun s-a răspândit repede la curtea franceză, dar în restul Europei a avut şi adversari: în 1604, regele Jacob I al Angliei scria într-o scrisoare că tutunul afectează creierul şi plămânii. Cea mai ciudată utilizare a plantei s-a consemnat însă în secolul al XVII-lea, când fumul de tutun era introdus în diverse orificii corporale pentru a-i readuce la viaţă pe cei înecaţi.

2. Antimoniul

Acest metal toxic este folosit astăzi în aparatele electrice ori în producţia de aliaje ignifuge, mai demult însă era parte din tratamentele medicale. O teorie la modă acum câteva sute de ani susţinea că boala este un dezechilibru al diverselor umori, ceea ce înseamnă că organismul trebuie să fie eliberat de lichidele pe care le conţine în exces. Ei bine, tocmai în acest scop purgativ era folosit antimoniul, care avea ca efect diaree şi vărsături. Modul de administrare presupunea o cupă căptuşită cu metalul toxic, umplută cu vin. Aciditatea vinului producea dizolvarea antimoniului din interiorul cupei, care ajungea astfel în organism. Problema era că rata de dizolvare nu se putea controla prea bine: astfel, dacă vinul stătea prea mult în cupă, tratamentul putea foarte bine să cauzeze moartea pacientului.

3. Fierul roşu

Durerea de cap ne cauzează probleme chiar şi astăzi, când avem la dispoziţie suficiente medicamente pentru a o trata. Nici nu ne putem imagina aşadar cum era când durerea de cap se vindeca… cu fierul înroşit! De altfel, această metodă era folosită pentru tratarea epilepsiei, a oboselii cronice, chiar şi a melancoliei din dragoste. Tehnica avea la bază ideea că boala poate fi păcălită să se retragă din punctul în care s-a instalat producând durere într-o altă parte a corpului.

4. Apa cu radiu

Energizantele au apărut cu 100 de ani în urmă şi erau chiar mai puţin sănătoase decât astăzi. Acestea nu conţineau cafeină şi taurină, ci… energie reală, sub formă de radiu. Cea mai notorie marcă de astfel de energizant a fost Radithor, creată de un student exmatriculat de la Harvard. Băutura, despre care se spunea că poate trata disfuncţiile sexuale, a fost populară până în 1932, când un milionar american a încetat din viaţă din cauza intoxicării cu Radithor. Corpul victimei era atât de radioactiv încât a trebuit să fie înmormântat într-un sicriu căptuşit cu plumb.

5. Siropuri

Aveau mamele probleme cu un copil plângăcios, ori cu unul căruia tocmai îi ieşeau dinţii? Siropul doamnei Winslow era conceput special pentru aceste cazuri! Era marketat ca fiind capabil să relaxeze pe oricine, astfel că părinţii îşi puteau continua activitatea fără să fie deranjaţi de cei mici. Siropul era un amestec care conţinea morfină şi alcool, dar pentru că în secolul XIX producătorul nu era obligat să facă cunoscută lista ingredientelor, consumatorul nu avea idee de ceea ce se află în sticluţă. A fost pus în vânzare în 1845 şi a beneficiat de o amplă campanie publicitară, în 1868 vânzările atingând 1.5 milioane de sticle pe an. În 1911 Asociaţia Medicilor Americani a trecut siropul printre substanţele responsabile de creşterea mortalităţii infantile, dar medicamentul a fost retras din circulaţie abia în 1930.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.