Astăzi aniversăm tramvaiul electric! Scurt istoric al transportului în comun

Primele mijloace de transport în comun au fost cele pe apă. Bărcile care îi treceau pe călători peste râuri erau o imagine atât de obişnuită şi de necesară încât şi-au făcut loc şi în mitologie: dovadă e Caron, luntraşul lumii de dincolo în mitologia greacă, trecând pe malul celălalt al Stixului sufletele celor decedaţi în schimbul unei monede. Pe uscat, transportul a rămas multă vreme rudimentar. Pelerinii ori negustorii îşi încărcau avutul pe spatele animalelor, care puteau fi cai, catâri ori cămile şi formau o caravană. Pe drumuri nesigure şi îndepărtate, călătoritul în grup era mai sigur: oferea protecţie împotriva tâlharilor şi a singurătăţii.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 29 septembrie 2019, 06:00 / actualizat: 30 septembrie 2019, 8:28

În Evul Mediu, când oraşele au început să se dezvolte şi bunurile să circule, transportul în comun a început să includă diligenţele. Acestea erau practic nişte căruţe trase de cai, care călătoreau între hanuri ce serveau drept staţii. Ne dăm seama că, pentru un hangiu, era o afacere bună să menţină o relaţie cu proprietarii diligenţelor, care aveau grijă să le furnizeze un flux continuu de clienţi. De-a lungul râurilor a prosperat barca trasă de cai. Aceasta avea unele avantaje: nu se împotmolea în hârtoape şi era mai puţin expusă tâlharilor de drumul mare. Metoda a fost folosită pentru transportul de mărfuri încă din Egiptul Antic, dar şi chinezii au construit canale în acest sens.

Omnibuzul, prima formă de transport urban, a fost pus pe roate în secolul al XVII-lea în Franţa. Un om de afaceri din Nantes avea o moară cu aburi. Pentru că avea cantităţi mari de apă caldă, francezul s-a gândit să deschidă un serviciu de tip spa într-o suburbie a oraşului. Ca să-i încurajeze pe clienţi să încerce serviciul, a stabilit o linie de transport între centrul oraşului şi locaţia unde-şi deschisese băile. Din păcate, majoritatea celor care călătoreau cu aceste căruţe imense, trase de cai, nu voiau de fapt să viziteze spa-ul; aşa că, deşi transportul s-a bucurat de un succes uriaş, băile au trebuit să fie închise. Ideea nu a pierit însă: primul omnibuz a început să circule şi în Londra, în 1829.

După cum spune cântecul, primele tramvaie, dar şi primele maşinării asemănătoare cu trenurile, deşi foloseau şinele, erau de fapt trase de cai. Prima linie de tramvai a fost pusă în funcţiune în Ţara Galilor, în 1807. De fapt, în limba română, cuvântul tramvai provine din expresia englezească tram way..

Dacă Europa a rămas mult timp legată de tehnologia aburului şi de vehiculele trase de cai, tramvaiele s-au dezvoltat mai repede în Statele Unite. Caii prezentau mai multe probleme: trebuiau hrăniţi şi puteau lucra doar un anumit număr de ore, în plus produceau cantităţi mari de deşeuri pe care compania de transport trebuia să le arunce. Primul tramvai electric a fost pus în funcţiune în Blackpool, la 29 septembrie 1885. În niciun an, noile modele au înlocuit tramvaiul tras de cai în cele mai multe oraşe americane. Tramvaiele electrice au dezvoltat însă şi altfel transportul în comun, servind ca o nouă direcţie în elaborarea transportului subteran. Până atunci, ideea de a avea tunele întunecoase, lungi de câţiva km, umplute de la un capăt la altul cu aburii vehiculelor nu era un gând încurajator!

Transportul public bazându-se pe maşinării cu aburi nu a prea ajuns şi în România. Orăşenii foloseau birjele, echivalentul din secolul XIX al taxiurilor, neelegante, dar mereu la dispoziţie în situaţii de urgenţă. Primul tramvai tras de cai din ţara noastră a fost pus în circulaţie la Braşov, în 1869. Avea vagoanele din lemn şi metal, ferestre din sticlă şi putea transporta până la 20 de persoane. Acesta a circulat timp de 30 de ani, până când, în 1899, a fost înlocuit în final şi la noi, cu tramvaiul electric.

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.