Prima pagină » Reportaje » Epigrama e actuală, epigrama e eternă!

Epigrama e actuală, epigrama e eternă!

Articol editat de cristina.rusu, 1 iulie 2019, 13:52

S-a afirmat adesea că încă din Antichitate, epigrama a epuizat toate temele pe care le-ar fi putut aborda. Şi totuşi, de trei decenii, cei mai buni epigramişti se adună la Cluj, pentru a demonstra că epigrama e mereu actuală, că epigrama e eternă.

“Într-o cocioabă locuiesc,

Dar pentru-a face pe nebunu’

Că stau în cartier domnesc,

Mă urc ades în 21”, Mihai Teognoste.

Ce este epigrama?

“E un crâmpei de poezie

Cu o poantă căpătâi,

Ce e necesar să fie

Ultima şi cea dintâi”, Iulian Bostan.

Cu mai bine de 2000 de ani în urmă, scriitorul latin Petronius Niger a scris primul roman satiric în versuri din istoria literaturii.

Opera sa, numită Satyricon, reflecta ca într-o oglindă trucată societatea Imperiului Roman, cu preocupările sale frivole şi mai ales cu viciile sale.

Cenaclul înfiinţat de către descendenţii spirituali ai lui Petronius Niger a împlinit anul acesta 40 de ani de la înfiinţare; şi 30 de ani de când celebrează umorul prin festivalul Eterna Epigramă.

Gavril Moisa, vicepreşedintele cenaclului:

Gavril Moisa: Pe 25 iunie 1979, s-a înfiinţat cenaclul de către profesorul Pavel Bellu. Epigrama este o expresie a spiritului: este o zi de sărbătoare şi o sărbătorim ca atare. Festivalul a avut două secţiuni: secţiunea Epigramă şi secţiunea Parodie.

Andrea Nagy: Dumneavoastră de când participaţi?

Gavril Moisa: Eu sunt membru din 2004.

Pe Elis Râpeanu colegii ei de cenaclu o numesc doctor în epigramă. A cercetat operele scriitorilor români care s-au distins prin această specie, dar activează şi practic, epigramele ei fiind printre cele mai gustate de public:

Elis Râpeanu: Am fost atrasă de epigramişti mari precum Alexandru Clenciu, Nicolae Ghiţescu şi mai ales Mircea Trifu.

Andrea Nagy: Nu aţi întâlnit din partea bărbaţilor atitudini un pic mai exclusiviste, de genul: “Doar bărbaţii au simţul umorului într-atât de dezvoltat încât să se concretizeze în epigrame”?

Elis Râpeanu: Mai puţin, pentru că ne dedăm şi noi la concepţia lor, criticăm şi noi femeia. O epigramistă nu este epigramistă: ea este epigramist.

Andrea Nagy: De-a lungul timpului, un gen clasic precum tragedia şi-a pierdut unităţile şi a devenit dramă. Ce s-a întâmplat cu epigrama în aceşti 2000 de ani?

Elis Râpeanu: În aceşti 2000 de ani, epigrama şi-a găsit un loc şi un statut bine definit. Dar la ora actuală epigrama este un bun spiritual al românilor, pentru că ea înfloreşte numai la români.

“În aceste vremi adânci,

Când se scrie-n goana mare,

Poezia e pe brânci;

Epigrama stă-n picioare”, Elis Râpeanu.

Şi nu doar că este un produs românesc, ci reuneşte românii de pretutindeni. Gheorghe Bâlici a venit din Chişinău pentru a participa la festival.

“Trenule, maşină mică,

Eu ţi-aş da-ntr-o zi toţi banii

Să-l aduci pe Ionică

Şi să-i duci pe toţi Ivanii!”, Gheorghe Bâlici.

Iulian Bostan, premiantul ediţiei din acest an, crede şi el în actualitatea epigramei:

Deşi s-a pus problema că nu există un schimb de generaţii, au apărut totuşi epigramişti noi, chiar de forţă. În zilele noastre, când trăim într-o lume bulversată, românul e tentat să facă haz de necaz.

“Cu maşina la plimbare

Când ieşiţi, un sfat vă spun:

Scris de-o să vedeţi “Drum bun”,

Să o luaţi doar ca o urare”, Iulian Bostan.

Excelenţa se obţine greu în această specie, mai ales când creatorii doresc să demonstreze că epigrama nu e o cenuşăreasă a literaturii: e e o scânteie comprimată de inteligenţă, un mod artistic de a te amuza de fapte, locuri şi oameni.