Animal de companie: Cum arată „căsuța” unei tarantule fericite?
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 15 martie 2018, 06:00
Bine v-am găsit la o nouă ediție Animal de companie! După cum v-am promis în edițiile anterioare și pe cea de astăzi o vom dedica păianjenilor mai mari – tarantulelor! De această dată voi prezenta modalitatea recomandată de găzduire a acestora. Mai precis, oare cum arată terariul sau „căsuța” acestui animal?
Ei bine, pentru început regula noastră de aur – ne gândim la caracteristicile și nevoile speciei. De ce are nevoie ea pentru a își putea exprima comportamentele naturale precum săpat, vânat, năpârlit și formarea pânzei de păianjen?
Până acum am discutat că există tarantule de pământ și cele arboricole. Pentru început, cele de pământ sunt mai grele și mari, nu sunt adaptate pentru a sta pe suprafețe verticale. Din acest motiv, recomandarea noastră este să vă concentrați mai mult pe dezvoltarea terariului pe orizontală și foarte puțin în înălțime. Un terariu înalt, pentru o astfel de specie, poate să ne aducă chiar mai multe probleme, pentru că tarantula poate cădea de la înălțime și să se rănească. Așadar – pentru o tarantulă de pământ fericită – avem nevoie de diferite tipuri de substrat pe care să le exploreze și în care să își facă propia „căsuță”. Tarantula are nevoie de pământ, vi-l recomandăm pe cel steril din petshop-uri, vermiculită – din nou, o găsiți în petshop-uri. Vermiculita este un subtrat interesant, se aseamănă cu rumegușul însă este un material natural din gama silicatelor care se poate expanda în contact cu apa. E important pentru că e steril și nu favorizează formarea de mucegai sau ciuperci.
Apoi mai avem ca opțiuni mușchiul și fibra de cocos. Ca dimensiune, un acvariu de 9.5 litri sau chiar de 20 litri este mai mult decât suficient. Important este să fie amenajat corespunzător și substratul să fie împărțit în mai multe colțuri, de grosime diferită (minimum 10 cm) și să urmăriți preferințele tarantulei. Iar ca „mobilier” recomandăm diferite scoarțe de copac. Un terariu mult mai mare nu ar fi utilizat de tarantulă și ar putea chiar să o afecteze, făcându-i vânarea mai dificilă.
Pe de altă parte, avem și tarantulele arboricole, unde lucrurile se schimbă puțin. De data aceasta gândim pe verticală și nu pe orizontală. Terariul poate deveni chiar un borcan „de murături” cum îmi place mie să îi spun, dar bine stilizat, amenajat și cu un sistem adecvat de ventilare. Ce este diferit la această tarantulă – ea se poate lipi de pereții terariului! Așa că, mare atenție să aveți un capac corespunzător, pentru că sunt adevărate maestre în deschiderea acestora. Amenajarea „căsuței” lor presupune un sistem de crengi nici prea aglomerate, nici prea rare, alături de o plantă naturală sau artificială, cu frunze. Să ne gândim la aceste frunze ca la niște perdele după care se poate retrage atunci când are nevoie. Acum, și tarantula arboricolă are nevoie de substrat. Având nevoi de năpârlire similare, toate substraturile descrise anterior sunt potrivite, mai puțin vermiculita. Aceasta s-ar putea să le deranjeze prin faptul că li se poate lipi de piciorușele lor speciale cu care se pot urca pe suprafețe netede.
Și-acum ce le mai lipsește amândurora – un vas de apă. Căutați vasele care nu sunt adânci, deoarece există riscul ca tarantula să se înece. Pentru cea arboricolă, puteți chiar să străbați incinta cu apă. În final, tarantulele nu sunt animale sociale, ele trăiesc cel mai bine solitar.
Atât pentru azi, vă așteptăm la ediția viitoare care va fi ultima din seria de tarantule. Vom discuta atunci despre cum să le hrănim și cum să interacționăm cu ele atunci când e nevoie. Dacă vă gândiți să vă luați o tarantulă, seria aceasta vă este dedicată vouă! O zi de primăvară frumoasă!
Carina Matei/ Vlad Vancia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.