Ziua Armatei sărbătorită la Cluj Napoca
La Cluj-Napoca, sărbătorirea zilei armatei a fost mai puţin formală ca în alte dăţi.
Articol editat de cristina.rusu, 25 octombrie 2016, 15:30
Ultima ceremonie în care discursurile au ieşit din cadrul strict oficios am consemnat-o la finele anilor ’90, când arhiepiscopul, pe atunci, Bartolomeu Anania, a atras atenţia asupra pericolului ca ţara să-şi piardă atât specificul cât şi neatârnarea sub tăvălugul globalizării care deja începuse.
Subprefectul Györke Zoltan a ţinut un speech surprinzător, în care spunea că 25 octombrie nu este o zi potrivită pentru sărbătorirea armatei, fiindcă se leagă de un eveniment istoric căruia i se dau conotaţii politicianiste.
Aş dori să subliniez că armata unei ţări trebuie omagiată dincolo de orice conjunctură istorică şi fără nicio legătură cu vreun eveniment, ales din considerente politicianiste sau populiste de vreun guvern aflat la un moment dat la putere. Aceasta pentru că armata, indiferent de forma de guvernământ sau regimul politic al unei ţări, trebuie să fie subordonată exclusiv voinţei poporului, apărând democraţia şi participând la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii, condiţii fără de care viaţa însăşi a unui individ sau a unui popor fie stagnează, fie este chiar periclitată.
A urmat mesajul ministrului Apărării, Mihnea Motoc, citit de un colonel din Divizia IV Gemina, care afirma exact contrariul celor spuse de subprefectul Györke:
25 octombrie a rămas în conştiinta colectivă ca ziua eliberării Careiului, ultima localitate transilvăneană aflată în 1944 sub ocupaţia horthystă instituită prin Dictatul de la Viena. Careiul, sau ultima brazdă de pământ eliberată, este puternic asociat simbolic cu spiritul de sacrificiu al militarului român, dar şi cu perseverenţa românească, întotdeauna învingătoare atunci când efortul larg al naţiunii se adună pentru îndeplinirea unor ţeluri strategice esenţiale.
Am întâlnit un singur veteran de război la această manifestare, foarte nemulţumit de modul în care armata şi veteranii sunt trataţi de autorităţi.
Mă numesc Traian Cătinaş, veteran de război. Am luptat în Est până aproape de Odessa iar în Vest până la final, în cadrul regimentului 83 Infanterie Turda, refugiat de la Cluj. Conduceam 126 de oameni, care se ocupau de aprovizionarea combatanţilor. A fost greu pe front, am răbdat foame destul. De la Oarba de Mureş până la marginea Clujului n-am primit nimic de mâncare, ne hrăneam cu porumb copt. O ţară fără armată nu există, dar azi n-o iubesc şefii, iar veteranii nu sunt respectaţi.
O precizare: colonelul în retragere Cătinaş are o îndemnizaţie de veteran de război de 137 lei pe lună.
Dan Horea
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
