Prima pagină » De prin Cluj » Clujul de 5 stele, dar cu teamă pe stradă: ce spun femeile despre siguranţa în oraş

Clujul de 5 stele, dar cu teamă pe stradă: ce spun femeile despre siguranţa în oraş

Agresiunile verbale și hărțuirea sunt experiențe frecvente în spațiul public.

Articol editat de cristina.rusu, 10 martie 2026, 15:27 / actualizat: 11 martie 2026, 10:34

De 8 martie, Mic Grup de Inițiativă Civică Locală a lansat „Harta Siguranței femeilor în Cluj-Napoca”, un proiect realizat în cadrul programului de bugetare participativă Com’ON Cluj-Napoca ’25. Demersul își propune să arate cum percep femeile siguranța în oraș, care sunt zonele considerate vulnerabile și ce măsuri publice ar putea face Clujul mai sigur pentru toate locuitoarele sale.

Despre studiu au vorbit, la Radio Cluj, Ioana Zaharie și Petenchia Onur, doi dintre membrii grupului care a realizat cercetarea. Potrivit lor, proiectul a pornit și din contrastul dintre imaginea publică a Clujului, promovat drept un oraș modern și sigur, și experiențele concrete ale multor femei.

„Ne uitam pe TikTok și vedeam de la Primăria Cluj-Napoca tot felul de videoclipuri și reclame despre cum Cluj-Napoca este cel mai sigur oraș pentru oameni”, a spus Petenchia Onur. În oglindă, poveștile auzite de la prietene și colege vorbeau despre trasee ocolite noaptea, despre hărțuire pe stradă și despre spații evitate din teamă.

Raportul arată că, deși Cluj-Napoca este perceput în general ca un oraș sigur, realitatea trăită de multe femei este mult mai complicată.

Scorul mediu de siguranță acordat orașului este de 3,75 din 5, însă 7 din 10 participante spun că au trecut prin cel puțin o formă de agresiune în ultimul an.

Cea mai frecventă este agresiunea verbală, urmată de agresiunea sexuală, agresiunea fizică și stalking. Două treimi dintre respondente au trecut prin forme de hărțuire verbală, precum fluierături, comentarii sau claxoane insistente, iar 2 din 10 spun că au trecut prin agresiune sexuală în spațiul public.

„Trăiesc în Cluj-Napoca de cinci ani și am trecut deja prin experiențe neplăcute, de exemplu hărțuire în autobuz sau pe stradă”, spune Ioana Zaharie.

Tânăra a descris și situații aparent banale, dar umilitoare și agresive: comentarii strigate de pe margine, claxoane insistente sau șoferi care trec intenționat prin bălți pentru a stropi femei aflate pe trotuar.

„Nu sunt singura care a pățit lucruri de genul acesta, au pățit și prietene de-ale mele”, a adăugat ea.

Una dintre concluziile importante ale raportului este diferența clară dintre felul în care este perceput orașul ziua și noaptea.

Dacă în timpul zilei scorul mediu al siguranței în cartiere este de aproximativ 4,08 din 5, noaptea acesta scade la 2,98. Jumătate dintre femei spun că nu se simt în siguranță în stațiile de autobuz sau în transportul public după lăsarea întunericului, iar 70% afirmă că piețele publice devin spații nesigure noaptea.

Inclusiv centrul orașului, perceput drept „buricul” Clujului, își schimbă profilul după lăsarea serii.

„Centrul este sigur în timpul zilei, dar devine mai nesigur noaptea”, atrage atenţia Ioana Zaharie, care leagă această schimbare și de viața de noapte, de concentrarea cluburilor și de consumul de alcool. Deși în mod obișnuit spațiile nesigure sunt asociate cu ganguri sau alei înguste, cercetarea arată că și locurile deschise, intens circulate, pot genera teamă.

În privința cartierelor, datele indică diferențe importante. Sopor a fost perceput drept cel mai sigur cartier, cu un scor de aproximativ 4,29 din 5. La polul opus se află Becaș, Someșeni și Iris, dar şi zone specifice din Mărăști (Groapa) și Mănăștur (La terenuri), mai ales din cauza iluminatului stradal slab.

Dintre spațiile publice, Piața Gării a fost indicată cel mai frecvent ca loc nesigur, fiind menționată de 73% dintre respondente, în timp ce Piața Unirii este văzută ca unul dintre cele mai sigure locuri din oraș.

Cercetarea arată că femeile și-au construit propriile strategii de protecție, în lipsa unui sentiment constant de siguranță în spațiul public. Aproximativ jumătate dintre participante spun că poartă obiecte de autoapărare, precum spray-ul cu piper.

84% aleg taxiul sau serviciile de ridesharing în locul transportului public, mai ales seara, iar 7 din 10 trimit cuiva apropiat locația în timp real atunci când se deplasează prin oraș. Aceste comportamente spun mult despre felul în care frica ajunge să restructureze rutina zilnică a femeilor.

Ioana Zaharie a atras atenția asupra unei zone gri legislative și practice. Deși spray-ul cu piper poate fi cumpărat, folosirea lui în spațiul public ridică probleme și nelămuriri, iar acest lucru pune femeile într-o situație absurdă: să aleagă între riscul unei sancțiuni și riscul unei agresiuni.

Dincolo de instrumentele de autoapărare, autorii studiului spun că apare tot mai des și un alt fenomen îngrijorător: auto-restrângerea. Unele femei evită pur și simplu să mai iasă, să mai circule prin anumite zone sau să mai participe la anumite activități, doar pentru a se simți mai în siguranță.

O altă concluzie puternică a raportului privește relația cu instituțiile. Încrederea în poliție este sub medie, scorul fiind de 2,68 din 5. Multe participante spun că nu raportează incidentele pentru că se tem că nu vor fi luate în serios, că vor fi ridiculizate sau chiar culpabilizate.

Autorii raportului numesc acest mecanism „lanțul subraportării”: femeile nu reclamă pentru că nu au încredere în reacția instituțiilor, iar lipsa reclamațiilor face problema mai puțin vizibilă și mai ușor de ignorat.

“Această lipsă de încredere este alimentată atât de cazuri naționale cunoscute, precum cel de la Caracal, cât și de experiențe concrete ale unor victime care au simțit că nu au fost ascultate”, explică Petenchia Onur. În opinia sa, statul român rămâne mai degrabă reactiv decât proactiv, intervenind după tragedii, nu înaintea lor. De aici și percepția că schimbările reale întârzie, iar protecția efectivă a victimelor rămâne insuficientă.

Pe lângă diagnostic, studiul vine și cu propuneri. Participantele și autorii raportului cer iluminat stradal mai bun pe alei, în parcuri și pe malul Someșului, patrule de poliție pe jos, mai ales noaptea, puncte SOS sau butoane de panică în spațiile publice și în autobuze, precum și instruirea polițiștilor pentru intervenții în cazuri de violență de gen.

Sunt propuse și extinderea transportului de noapte spre cartierele periferice, revitalizarea spațiilor abandonate și campanii publice despre consimțământ, agresiune și intervenția martorilor.

Studiul a fost realizat pe baza răspunsurilor a 1.074 de fete și femei din 21 de cartiere ale orașului, printr-un chestionar online aplicat în noiembrie și decembrie 2025. Autorii spun însă că acesta este doar un început: aceştia și-ar dori o continuare a cercetării, inclusiv în perioadele de festival, când fluxul mare de oameni și atmosfera mai dezinhibată pot schimba semnificativ experiența femeilor în oraș.

„Un oraș sigur pentru femei este un oraș sigur pentru toți”, este mesajul proiectului.

În fond, „Harta Siguranței femeilor în Cluj-Napoca” nu vorbește doar despre frică, ci și despre felul în care calitatea vieții urbane se măsoară, în mod real, prin libertatea cu care cineva poate merge pe stradă, ziua sau noaptea, fără să se teamă.